Să ştii unde să cauţi

Se povesteşte că era cândva o căprioară care simţea în nări un puternic parfum de mosc. Ea s-a căţărat pe crestele verzi ale munţilor şi simţea acel minunat parfum atât de aproape pătrunzător şi dulce.

Alerga precum o săgeată prin păduri şi acel parfum o însoţea mereu, plutind în aer. Căprioara nu izbutea să priceapă de unde venea acea mireasmă care o tulbura într-atât.

Mireasma se asemăna cu cântecul unui flaut, la a cărui chemare nimeni nu putea rezista. Şi iată, căprioara noastră a pornit în fugă – din codru în codru – în căutarea izvorului acelui minunat şi tulburător parfum.

Căutarea era tot ceea ce mai ştia. Biata făptură nu se mai gândea nici la hrană, nici la apă, nici la somn şi nici la altceva. Ea nu ştia de unde venea chemarea acelei miresme, dar simţea că trebuie să-i dea ascultare, căutându-i urma prin păduri, peste văi şi munţi, ceea ce şi făcu.

Dar, la un moment dat, înfometată, ostenită, fără nici o vlagă şi alergând la întâmplare, lunecă de pe o stâncă şi căzu rănindu-se de moarte.

Căprioara îşi linse pieptul însângerat şi, în acea clipă, descoperi un lucru de necrezut. Parfumul, acea mireasmă care o vrăjise, venea chiar din trupul ei, din acel “săculeţ” de mosc pe care îl au toate căprioarele din specia sa pe piept. Biata făptură respiră adânc acel parfum…

Deseori simţim un dor de neînţeles şi căutăm bucurie în toate lucrurile de nimic. E îndeajuns să pleci puţin capul în piept ca să descoperi că împărăţia lui Dumnezeu este în inima ta.

Sursa: http://www.romania-actualitati.ro/o_vorba_buna_11-6184