Cerşetorul cel sărac
Există o fabulă bine cunoscută în India despre un cerşetor sărac care trăia într-un sat cârmuit de un maharajan. Cerşetorul nu avea casă dar i se oferea adăpost gratuit într-o casă cu camere de închiriat, unde dormea pe o rogojină pe podea, şi se acoperea în nopţile răcoroase cu nişte zdrenţe vechi. Neavând alte mijloace de a-şi câştiga existenţa, el obişnuia să meargă în fiecare dimineaţă după ce îşi consuma restul de orez rece rămas de peste noapte, să stea pe marginea drumului cu strachina lângă el. Trecătorii obişnuiau să-i arunce câteva boabe de orez sau monede de aramă, suficient să-i asigure două mese pe zi şi suficienţi bani să-şi cumpere surcele să aprindă un foc, câteva legume şi peşte.
loading...
Filozoful şi cizmarul
Un filozof care nu avea decât o singură pereche de pantofi l-a rugat pe cizmar să i le repare, în timp ce el aştepta alături.
– Este ora închiderii, i-a spus cizmarul, aşa că nu le pot repara chiar acum. De ce nu treceţi mâine să le luaţi?
– Nu am decât o singură pereche de pantofi şi nu pot merge pe stradă cu picioarele goale.
– Nicio problemă. Vă pot împrumuta o pereche de pantofi uzaţi până mâine.
loading...
Despre consultanţi, experţi
Un miriapod a consultat o bufniţă în legătură cu durerea de picioare pe care o simţea.
– Ai prea multe picioare! – i-a spus bufniţa. Dacă te-ai transforma într-un şoarece, ai rămâne doar cu patru picioare, şi astfel 95% din dureri ar dispărea.
– Bună idee! Acum spune-mi cum să mă transform într-un şoarece.
– Nu mă mai bate la cap! Eu nu mă ocup cu detaliile legate de implementare, ci doar cu politicile generale.
În mintea nespecialistului există intotdeauna o infinitate de posibilităţi.
În mintea expertului nu există decât câteva.
loading...
În mintea expertului
Un mare pictor şi-a rugat un prieten medic să vină şi să îi spună părerea lui despre ultima sa lucrare, pe care o consideră cea mai bună între toate câte pictase până atunci.
Medicul a examinat îndelung pictura, analizând-o până în cele mai mici detalii.
Au trecut astfel zece minute, iar pictorul a devenit nerăbdător:
– Ei bine, ce zici? l-a întrebat el.
loading...
A fost odată un om
A fost odată un om care era foarte bun prieten cu Dumnezeu. Mergeau peste tot împreuna şi, întotdeauna când omul se uita în urma lui, vedea pe nisip două urme de paşi. Ai lui şi ai lui Dumnezeu. Aşa a fost mult timp şi de fiecare dată omul vedea două urme de paşi.
Dar în viaţa lui au apărut dificultăţi, probleme şi obstacole. Şi atunci când omul privea în urmă sa, nu mai vedea decât o pereche de paşi. A aşteptat crezând că lucrurile se vor schimba. Dar în urma lui era mereu o singură urmă de paşi. Când în viaţa lui au început să se mai liniştească lucrurile, omul a început să vadă din nou două perechi de paşi. Aşa că l-a întrebat pe Dumnezeu:
loading...
Liniştea sufletească
La un dineu, se găsea, printre musafiri, şi un ateu – om lipsit de credinţă – care l-a întrebat la un moment dat pe creştinul de alături:
– De unde ştii tu că Dumnezeu te-a iertat pentru păcatele tale sau că îţi ascultă rugăciunile, când, de fapt, nu vezi nimic din toate acestea?
– Dar tu, îl întrebă la rândul său creştinul, de unde ştii dacă este zahăr în ceaiul pe care îl bei acum?
– Cum de unde? Simt gustul zahărului.
loading...
