Fă cunoştinţă cu prichindeii din pădurea celor şapte stejari
Personajele: tinere vieţuitoare, pui de animale ce au casa în padurea celor şapte stejari
1. Înfometatul ursuleţ
Este cel voluminos dintre prichindei, dar, în acelaşi timp este şi foarte prietenos. Adoră să hoinărească prin natură şi îi plac la nebunie insectele. Dintre acestea, furnicile sunt favoritele lui.
2. Săltăreţul iepurilă
Săltăreţul adoră să practice orice fel de sport. Îi place fotbalul, tenisul, baschetul, oina, ciclismul, înotul şi, bineînţeles, săriturile – după cum îi spune şi numele. Totodată este îndrăgostit de încălţările de sport, având în posesie o colecţie de invidiat.
loading...
Plictiseală… Mare plictiseală!
Sammy, veveriţa îndemânatică, se plictisea… Se plictisea de moarte!
„Mamă,” răbufni acesta, „sunt plicitisit. Nu am nimic de făcut.”
Surprinsă, ea întrebă mirându-se: „Dar jucărelele tale ce aşteaptă să fie reparate? Ai acolo maşinuţe stricate, aparate radio defecte, telefoane mobile ce nu funcţionează. Îţi place atât de mult să le cârpeşti…”.
„Azi nu am chef de ele,” reacţionă Sammy. „Poate îmi oferă Sophie ceva distractiv de făcut,” conchise acesta.
loading...
Colţul părinţilor
Comportamentul 1 – Fii interactiv (eficient)
Ia singur propriile decizii
Nu cred că aş putea contabiliza de câte ori se plângeau copiii mei spunându-mi: „Tati, ne plictisim rău de tot. Nu avem nimic de făcut.” Exprimau acest lucru în aşa fel, de parcă eu aş fi fost vinovat pentru plictiseala lor. De cele mai multe ori, răspunsul meu era ceva de genul: „Şi, ce intreprindeţi pentru a scăpa de plictiseală?” Pe moment, reacţia lor era una de îşi apucau de firele de păr din cap. Esenţa, în sine, constă în următorul aspect: este vital să educăm copiii de a-şi asuma responsabilitatea propriilor vieţi, să fie răspunzatori pentru stările lor de bună dispoziţie sau plictiseală, pentru fericirea sau tristeţea lor. Iată regula tipului de comportament numărul 1: fii interactiv (eficient, energic, dinamic, productiv, creativ)! În traducere: ia singur propriile decizii, fii stăpânul vieţii tale şi nu te mai victimiza continuu.
loading...
Pentru ce te simti chemat?
“A fi chemat” să fii sfînt sau “părinte”, a fi chemat să vindeci ori să fii preot, a fi chemat să construieşti case ori să mături strada, a fi chemat să descoperi un leac ori – pur şi simplu – să sprijini un partener de viaţă care are o misiune socială importantă pentru oameni înseamnă a fi în destinul tău. Prin ceea ce faci îl slujeşti pe Dumnezeu şi de aceea slujba spre care te simţi chemat este, de fapt, o slujbă pentru binele oamenilor.
Cum putem “şti” noi dacă ne aflăm în destinul nostru şi dacă ceea ce facem acum, orice ar fi acel ceva, este lucrul către care am fost chemaţi?
loading...
O dupa amiaza in parc
A fost odata un baietel care dorea sa-l întâlneasca pe Dumnezeu. Stia ca era o calatorie lunga pâna unde locuia Dumnezeu, asa ca si-a pus în gentuta de gradinita un pachet cu biscuiti si sase cutii cu suc. A plecat la drum.
La numai trei strazi de casa lor, a vazut o batrânica stând pe banca într-un parc. Privea la niste porumbei. Baietelul s-a asezat lânga ea si a deschis gentuta. Era gata sa soarba putin suc, când vazu ca batrâna arata foarte flamânda. I-a oferit un biscuit. Ea l-a acceptat cu multumire si i-a zâmbit. Zâmbetul ei era atât de frumos, asa ca baietelul dori sa-l mai vada; îi darui si o cutie de suc. Din nou ea îi zâmbi atât de frumos. Era încântat.
loading...
Doar asta conteaza
Se povesteste ca intr-o zi din vremuri demult apuse un om a trebuit sa faca o calatorie intr-o tara indepartata, aflata peste mari si tari.
In drumul sau a intalnit tot felul de oameni, cu obiceiuri mai mult sau mai putin asemanatoare. Si-a amintit pentru tot restul vietii de unul dintre acestea.
Era dimineata cand a zarit in departatre turnurile unei cetatii. Pana sa ajunga in apropierea ei se facuse deja pranzul, si cum in partea dreapta a drumului se afla un cimitir ingrijit, cu pomi umbrosi si flori frumos parfumate, omul s-a hotarat sa faca un scurt popas.
loading...
