Acțiuni caritabile
Î
nvăţătoarea le-a cerut copiilor să îi povestească ce acţiuni caritabile au făcut ei pentru diferite necuvântătoare.
Câteva dintre poveşti au fost de-a dreptul emoţionante.
Când a sosit rândul lui Tommy, acesta s-a ridicat în picioare şi a spus mândru:
loading...
Un loc pentru maşină
Un om de afaceri aflat la volanul maşinii se învârte în jurul unei clădiri de birouri, căutând zadarnic un loc de parcare. Are o întâlnire foarte importantă, hotărâtoare pentru el, şi se teme că va întârzia.
Disperat, se roagă la Dumnezeu:
– Te implor, fă să găsesc un loc! Promit să fiu drăguţ cu nevasta-mea, să mă ocup de copii, jur să dau pomană la săraci, să trec s-o văd pe mama o dată pe săptămână şi să-i duc cozonac! Numai fă să găsesc un loc! Repede! Îndură-te!
loading...
Ponegrirea de sine
Cultul sinelui, atât de răspândit, începe adesea cu ponegrirea de sine.
Este ceea ce ne arată această poveste evreiască din zilele noastre, pe care o putem auzi pretutindeni în Israel.
Trei rabini sau pe bancheta din spate a unui taxi. Primul oftează și spune:
– Când mă gândesc la Dumnezeu, îi dau seama că nu sunt mare lucru.
loading...
Adevărata diferenţă
Odinioară, la Bagdad, un grup de filozofi şi savanţi, printre care câţiva greci şi chiar indieni, au început o discuţie lungă, încercând să răspundă la o veche întrebare: există două categorii de oameni?
Cei mai mulţi erau de acord că există, dar se contraziceau, şi uneori chiar violent, când trebuiau să precizeze cele două categorii.
loading...
Viaţa
Într-o după amiază în paradis, în faimoasa lui cafenea, Lao Tzu, Confucius şi Buddha stau şi pălăvrăgesc. Chelnerul vine cu o tavă pe care stau trei pahare cu suc numit „Viaţa” şi le oferă. Buddha închide imediat ochii şi refuză; el spune „viaţa este mizerie”.
Confucius închide pe jumătate ochii – el este de partea mijlocului, el obişnuia să predice regula de aur a echilibrului – şi cere chelnerului să îi dea paharul. I-ar plăcea să ia o gură – dar numai o gură, fiindcă fără a gusta din ea, cum poate cineva să spună dacă viaţa este mizerie sau nu?
loading...
Fiertura de glicine
Un ţăran cam sărac cu duhul avea o încredere totală într-un călugăr zen care trăia izolat într-o peşteră de pe munte, mai departe de sat, la două ceasuri de mers. Când ţăranul avea o problemă, oricât de mică – un copil bolnav, o recoltă aflată în pericol -, urca la peşteră şi îi cerea sfatul pustnicului, care indiferent de întrebare, îi răspundea:
– Bea o fiertură de glicine.
Cu o singură nuanţă: când în pericol se afla o altă persoană, sau un animal, fiertura trebuia băută, fireşte, de cel în cauză.
loading...
