Viaţa

Într-o după amiază în paradis, în faimoasa lui cafenea, Lao Tzu, Confucius şi Buddha stau şi pălăvrăgesc. Chelnerul vine cu o tavă pe care stau trei pahare cu suc numit „Viaţa” şi le oferă. Buddha închide imediat ochii şi refuză; el spune „viaţa este mizerie”.

Confucius închide pe jumătate ochii – el este de partea mijlocului, el obişnuia să predice regula de aur a echilibrului – şi cere chelnerului să îi dea paharul. I-ar plăcea să ia o gură – dar numai o gură, fiindcă fără a gusta din ea, cum poate cineva să spună dacă viaţa este mizerie sau nu?

Confucius avea o minte ştiinţifică; nu prea era el mistic, el avea o minte foarte pragmatică, pe pământ. El a fost primul behaviorist pe care l-a cunoscut lumea, foarte logic. Şi pare foarte corect – el spune „Mai întâi iau o sorbitură şi după aceea voi spune ce gândesc despre asta.” El ia o sorbitură şi spune „Buddha are dreptate – viaţa este mizerie.”

Lao Tzu ia toate trei paharele şi spune „Până când cineva nu bea tot, cum poate spune ceva?” El bea toate trei paharele şi începe să danseze!

Buddha şi Confucius îl întreabă „Nu o să spui nimic?”

Şi Lao Tzu spune „Asta spun – dansul şi cântecul meu vorbesc pentru mine.”

Până nu guşti total, nu poţi spune. Şi când guşti total, tot nu poţi spune, fiindcă ceea ce ştii este astfel încât cuvintele nu sunt adecvate.

Buddha este o extremă, Confucius este la mijloc. Lao Tzu a băut toate trei paharele – pe cel adus pentru Buddha, pe cel adus pentru Confucius şi pe cel adus pentru el. Le-a băut pe toate; a trăit viaţa în tridimensionalitatea ei.

Propria mea abordare este cea a lui Lao Tzu. Trăieşte-ţi viaţa în toate felurile posibile; nu alege un lucru împotriva altuia, şi nu încerca să fii la mijloc. Nu încerca să te echilibrezi – echilibrul nu este ceva care să fie cultivat. Echilibrul este ceva care vine din experimentarea tuturor dimensiunilor vieţii. Echilibrul este ceva care se întâmplă; nu este ceva care să fie produs prin propriile tale eforturi. Dacă îl produci prin propriile tale eforturi, este fals, este forţat. Şi vei rămâne încordat, nu vei fi relaxat fiindcă o persoană care încearcă să rămână echilibrată, cum poate să fie relaxată? Vei fi mereu speriat că dacă te relaxezi, ai putea începe să te mişti către stânga sau către dreapta. Obligatoriu vei rămâne încordat, şi a fi încordat este a pierde toată oportunitatea, tot darul vieţii.

Nu fi încordat. Nu trăi viaţa potrivit principiilor. Trăieşte viaţa în totalitatea ei, soarbe viaţa în totalitatea ei! Da, uneori are gust amar – şi ce dacă? Acel gust de amăreală te va face capabil să guşti dulceaţa. Vei fi capabil să apreciezi dulceaţa doar dacă i-ai gustat amăreala. Cine nu ştie să plângă nu va ştii nici să râdă. Cine nu se bucură de un râs profund, venit din burtă, lacrimile acelei persoane vor fi lacrimi de crocodil. Nu pot fi adevărate, nu pot fi autentice.

Nu propovăduiesc calea de mijloc. Propovăduiesc calea totală. Apoi apare un echilibru de la sine, şi apoi echilibrul are o extraordinară frumuseţe şi graţie. Nu l-ai forţat, doar a venit. Prin mişcarea graţioasa către stânga, către dreapta, către mijloc, vine către tine un echilibru fiindcă rămâi aşa de neidentificat cu nici o parte. Când tristeţea vine, vei ştii că va trece, şi când fericirea vine, vei ştii că şi ea va trece. Nimic nu rămâne; totul trece. Unicul lucru care rămâne mereu este calitatea ta de martor. Aceasta calitate de martor este echilibru.

Sursa: Osho – Cartea înţelegerii. Crearea propriei tale căi către libertate