Despre natura umană
Un grup de turişti cazat undeva la ţară a primit o mâncare stătută. Temându-se că alimentele nu mai sunt bune, oamenii le-au testat înainte de a le mânca, aruncând câteva bucăţi unui câine. Acesta le-a înfulecat însă cu lăcomie, fără să dea vreun semn de nemulţumire.
A doua zi turiştii au aflat că animalul murise. Întregul grup a fost cuprins de panică. Mulţi dintre ei au început să vomite şi s-au plâns chiar de febră şi de dizenterie. Un medic a fost chemat de urgenţă să trateze victimele bolnave de intoxicaţie alimentară.
loading...
Formă şi fond
Tot ceea ce facem poate fi măsurat cantitativ şi calitativ. În cele mai multe cazuri calitatea e mai importantă decât cantitatea.
Şi asta pentru că avem în gena noastră umană căutarea binelui. La fel stau lucrurile şi în viaţa spirituală. Relaţia cu Dumnezeu nu se măsoară prin întrebarea cât, ci prin cum.
O femeie credincioasă care se ruga zilnic s-a gândit într-o zi: ce-ar fi să-şi numere rugăciunile?
loading...
Uşurare
Un om suferea de toate bolile. Avea toate simptomele, iar viaţa lui nu era decât suferinţă şi spaimă. Ce boală avea? Nici măcar nu ştia. Ce-l durea? Capul, șalele, burta, ficatul? Imposibil de spus. Tot trupul lui era o suferinţă.
În cele din urmă, un medic bun i-a pus un diagnostic precis. Era o boală incurabilă, cu un singur deznodământ – moartea.
loading...
Tu auzi greierele?
Un indian american era împreună cu prietenul său în centrul New York-ului.
Era ora amiezii iar străzile erau pline de oameni. Maşini claxonând, taximetre ce luau curbele cu viteză, sirene ce se apropiau sau se depărtau, toate aceste sunete ale oraşului parcă te asurzeau. Dintr-o dată indianul a spus:
– Am auzit un greiere.
– N-ai cum să auzi un greiere în tot vacarmul ăsta! i-a spus prietenul lui.
loading...
Legenda lăcrămioarelor
Legenda spune că trăiau odinioară, în mijlocul unui castel din basme doi copii de rege: un băiat și o fată. La naștere, cei doi copii primiseră de la Zâna cea Bună cele mai minunate daruri: frumusețe, înțelepciune, cumințenie. Cei doi copii crescuseră împreună și își petreceau tot timpul jucându-se în grădinile castelului, grădini pline de flori.
Din păcate, atunci când copiii au împlinit 10 ani, o boală nemiloasă a atins ținutul în care locuiau și întregul lor regat a fost cuprins de jale. Era o boală ciudată: Oamenii adormeau şi nu se mai puteau trezi.
loading...
Povestea puiului de leu
O străveche parabolă din Orient este cea a leoaicei care sărea din deluşor în deluşor şi a dat naştere unui pui. Puiul a căzut în mijlocul unei turme mari de oi care trecea pe acolo. Normal că s-a amestecat cu oile, a trăit cu oile, s-a purtat ca oile. Nu avea nici o idee, nici măcar în visele lui, că era un leu. Cum ar fi putut să aibă? Peste tot în jurul lui erau oi şi numai oi. Niciodată nu se pusese să ragă precum leii; oile nu rag. Nu fusese niciodată singur ca un leu; o oaie nu este niciodată singură. Ea este într-o mulţime – mulţimea este plăcută, sigură, nepericuloasă. Dacă vezi oile mergând… ele merg aşa de apropiate încât aproape se poticnesc una de alta. Ele sunt aşa de speriate să rămână singure.
loading...
