Apreciaza luminile verzi din viata ta
Extras din John Gray – “Cum sa obtii ceea ce vrei si sa vrei ceea ce ai”
“Imi amintesc ca mergeam cu masina impreuna cu fiica mea Juliet, care era adolescenta pe vremea aceea. Cand eram opriti la un semafor, ea m-a intrebat de ce stopurile in orasul nostru sunt intotdeauna rosii.
I-am raspuns: “Hai sa facem o experienta ca sa vedem daca intr-adevar toate stopurile sunt rosii”.
Cum am inceput sa umblam prin oras, am descoperit ca erau mai multe stopuri verzi decat rosii. Doar ca nu le remarcam pe cele verzi, din cauza ca mergeam prea repede prin ele. Iti ia numai cateva secunde ca sa treci pe verde, insa iti ia mult mai mult sa astepti la un stop pe rosu. Fireste ca am observat mai mult stopurile rosii, pentru ca in timp ce asteptam, eram nerabdatori sa ne punem in miscare.
loading...
Munca mea
loading...
Mulţumesc, nu cer
Sunt recunoscător pentru ceea ce voi avea dinainte de a avea. Nu cer, pentru că a cere înseamnă a nu avea. Nu pot să cer ceva ce am. Să îti explic.
Atunci când aleg ceva (fie că este legat de ceea ce sunt, ceea ce fac sau ceea ce am), sunt recunoscător pentru ceea ce voi fi, voi face sau voi avea încă dinainte de a fi, a face sau a avea lucrul respectiv. De ce? Pentru că a cere înseamnă a recunoaste că nu am lucrul respectiv. Ori eu nu am cum să nu îl am de vreme ce am în mine toate posibilităţile de a fi, a face şi a avea. Şi-atunci, de vreme ce am totul, ce aş mai putea cere?
loading...
De ce nu suntem fericiţi
„În timp ce înţeleptul este fericit şi în iad, prostul suferă şi în rai.”
Într-un mic orăşel trăia o femeie cu cei doi feciori ai ei. Unul dintre feciori era negustor de umbrele iar celălalt îşi câstiga existenţa vânzând sandale.
Această femeie era mai mereu tristă. Văzând-o mereu în această stare de tristeţe, un om a întrebat-o:
– Ce te supără femeie? Ce necaz îţi chinuie sufletul?
Femeia îi răspunse:
– Vezi dumneata, acum plouă. Unul din feciorii mei trăieşte din vânzarea de sandale. Din cauza vremii afacerea lui are de suferit. Cum să nu fiu necăjită?
loading...
Cine face parte din “echipa” vieţii tale?
Povestea Bătrânului Warwick – Eficienţa lucrului în echipă
Suntem conştienti de faptul că ne-ar fi foarte dificil fără anumite prezenţe concrete: familia, prietenii, colegii de lucru… Asta, amintind doar câteva dintre ele. Desigur, avem nevoie de ei pentru a derula lucruri practice cotidiene: nu am reuşi să ne gestionam cerinţele jobului fără suportul colegilor/colaboratorilor, la fel cum nu am putea întreţine o gospodărie fără ajutorul familiei. Dar, fără doar şi poate, simtim nevoia prezenţei lor şi în planul suportului emoţional. Atunci când avem o zi mai nefastă sau ne simtim frustrati că lucrurile nu se derulează aşa cum am dori, ei sunt alături de noi şi ne scot din “mocirlă”. Tot ei sunt cei cu care sărbătorim atunci cand suntem în elementul nostru, respectiv atunci cand ne bucuram de reuşitele noastre.
loading...
Fluturele albastru
A fost odata un vaduv care locuia impreuna cu cele 2 fete ale sale care erau foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari… la unele stia sa le raspunda, la altele nu… Cum isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, intr-o zi si-a trimis fetele in vacanta cu un intelept. Inteleptul stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau. La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul.
– Ce vei face? o intreba sora ei.
loading...
