De ce nu suntem fericiţi

„În timp ce înţeleptul este fericit şi în iad, prostul suferă şi în rai.”

Într-un mic orăşel trăia o femeie cu cei doi feciori ai ei. Unul dintre feciori era negustor de umbrele iar celălalt îşi câstiga existenţa vânzând sandale.

Această femeie era mai mereu tristă. Văzând-o mereu în această stare de tristeţe, un om a întrebat-o:

– Ce te supără femeie? Ce necaz îţi chinuie sufletul?

Femeia îi răspunse:

– Vezi dumneata, acum plouă. Unul din feciorii mei trăieşte din vânzarea de sandale. Din cauza vremii afacerea lui are de suferit. Cum să nu fiu necăjită?

Peste câteva zile soarele îşi făcu simţită prezenţa în micul orăşel, dar mai puţin în inima femeii, căci ea tot tristă şi abătută era. Nedumerit acum, omul o întreba din nou:

– Acum e soare, nu asta aşteptai? Feciorul tău are acum o afacere prosperă vânzând sandale, de ce eşti în continuare supărată?

Femeia îi răspunse:

– Ooo, vezi dumneata, celălalt fecior al meu vinde umbrele. Cine cumpără umbrele pe vremea asta însorită? Întţlegi acum de ce sunt tristă?

– Sunt şi mai nedumerit acum, răspunse omul. Din câte mi-ai vorbit despre feciorii tăi, eu întţleg că tu ar trebui să fii mereu o mamă fericită. Când plouă, feciorul tău care vinde umbrele prosperă, iar când e soare, celălalt fecior al tău vinde sandale.”

Morala:

De câte ori în cursul unei zile nu protestăm? Protestăm ba că e prea cald, ba că e prea frig. Nimic nu ne mulţumeşte şi în vânătoarea noastră de ocazii de a fi nemultumiţi şi a arăta asta, pierdem oportunităţi şi motive de a profita de darurile pe care “acum” ni le aduce.