Oul

• meditatie la final de an

O femeie, care nu avea prea multe resurse economice, gasi odata un ou. Bucuroasa, isi chema sotul si pe copii si le spuse: “Toate grijile noastre s-au terminat. Priviti-ma o clipa: am gasit un ou! Noi nu o sa-l mancam, ci o sa-l ducem la vecinul nostru pentru a-l pune la clocit la closca lui. Astfel degraba o sa avem un pui, care va deveni gaina. Bineinteles ca nu o sa mancam gaina, ci o sa o facem sa depuna multe oua, iar din oua vom avea multe alte gaini, care vor face la randul lor alte oua. Astfel vom avea multe gaini si multe oua. Nu o sa mancam nici gainile si nici ouale, ci o sa le vindem si o sa ne cumparam o vitelusa. O sa crestem viteaua, iar ea se va face vaca. Vaca ne va da alti vitei pana cand vom avea o frumoasa cireada. O sa vindem cireada si o sa ne cumparam un teren, apoi o sa vindem si o sa cumparam, o sa cumparam si o sa vindem…”

In timp de vorbea, femeia gesticula. Oul ii aluneca din mana si se sparse imprastiindu-se pe pamant.

Propunerile noastre se aseamana adesea cu vorbele acestei femei: “Voi face..Voi spune…Voi repara..” Trec zilele si anii, si nu facem nimic.

Sursa: Bruno Ferrero, 40 de povestiri din desert