Poveste despre gestionarea vieţii

…. nu există un lucru numit gestionarea timpului – există doar gestionarea vieţii.

„Pe măsură ce îmbătrânesc, îmi plac din ce în ce mai mult dimineţile de sâmbătă. Poate din cauza singurătăţii liniştite aduse de a fi primul care se trezeşte sau poate din cauza bucuriei nestăvilite de a nu fi nevoit să merg la muncă. In orice caz, primele câteva ore ale unei dimineţi de sâmbătă sunt cele mai plăcute.

Cu câteva săptămâni în urmă, mă îndreptam spre subsol… cu o cană de cafea aburindă într-o mână şi un ziar în cealaltă. Ceea ce începea ca o dimineaţă de sâmbătă obişnuită s-a transformat într-una dintre acele lecţii pe care se pare că viaţa ţi le oferă din când în când. Să îţi po­vestesc.

Am căutat în banda de telefon a staţiei mele de radio­amator pentru a asculta o discuţie de sâmbătă dimineaţă. Pe parcurs, am dat peste un tip care părea în vârstă, cu un semnal foarte puternic şi o voce de aur. Ştii genul, părea să lucreze în radio. Ii spunea celui cu care vorbea ceva despre „o mie de bile”.

Am fost intrigat şi m-am oprit să-l ascult.

“-    Ei, Tom, se pare că eşti foarte ocupat cu munca ta. Sunt sigur că te plătesc bine, dar e păcat că eşti nevoit să stai atât de mult departe de casă şi de familie. E greu de crezut că un tânăr trebuie să muncească şaizeci sau şapte­zeci de ore pe săptămână ca să o ducă bine. Păcat că ai pierdut spectacolul de dans al fiicei tale.

–    Să îţi spun ceva, Tom, a continuat el, ceva ce m-a ajutat să îmi păstrez o perspectivă bună asupra propriilor mele priorităţi.” Şi atunci a început să îşi explice teoria despre cele „o mie de bile”.

“-    Vezi tu, într-o zi m-am apucat să fac nişte calcule. In medie, o persoană trăieşte cam şaptezeci şi cinci de ani. Ştiu, unii trăiesc mai mult, alţii, mai puţin, dar, în medie, oamenii trăiesc aproximativ şaptezeci şi cinci de ani.

–    Apoi, am înmulţit şaptezeci şi cinci cu cincizeci şi doi şi am obţinut 3.900, care este numărul de sâmbete pe care, în medie, o persoană le are în întreaga ei viaţă. Fii atent, Tom, acum urmează partea importantă.

–    A fost nevoie să ajung la cincizeci şi cinci de ani pentru a începe să mă gândesc în amănunt la toate acestea, a continuat el, şi până atunci deja trăisem 2800 de sâmbete. M-am gândit că dacă aş fi trăit până la şaptezeci şi cinci de ani, mai aveam doar cam 1000 de care să mă bucur.

–     Aşa că m-am dus la un magazin de jucării şi am cumpărat toate bilele pe care le aveau. Am fost nevoit să merg la trei magazine de jucării pentru a strânge o mie de bile. Le-am dus acasă şi le-am pus într-un container mare, din plastic transparent chiar aici… lângă aparatura mea. De atunci, în fiecare sâmbătă, scot câte o bilă şi o arunc.

–   Am descoperit că privind cum se împuţinează bilele, mă concentrez mai mult asupra lucrurilor cu adevărat importante în viaţă. Nimic nu se compară cu a urmări cum ţi se scurge timpul aici, pe acest pământ, pentru a-ţi pune priorităţile în ordine.

–   Acum, lasă-mă să îţi mai spun un lucru înainte de a ieşi din emisie şi a o scoate pe draga mea soţie în oraş, la micul dejun. In această dimineaţă, am luat ultima bilă din container. Mă gândesc că dacă prind următoarea sâmbătă, atunci mi se oferă ceva timp în plus. Şi singurul lucru de care avem nevoie cu toţii este ceva timp în plus.

–    Mă bucur că te-am cunoscut, Tom. Sper să îţi petreci mai mult timp cu familia şi sper să ne mai întâlnim aici, în eter.”

Când acest om a ieşit din emisie s-a lăsat o tăcere în care puteai auzi şi musca. Cred că ne-a pus pe gânduri pe toţi. In acea dimineaţă aveam de gând să meşteresc la antenă, iar apoi aveam de gând să mă întâlnesc cu câţiva colegi radio-amatori pentru a lucra la următoarea scrisoare informativă a clubului. In schimb, m-am dus la etaj şi mi-am trezit soţia cu un sărut.

–     Haide dragă, vă scot pe tine şi pe copii la micul dejun.

–   Ce ţi-a venit? m-a întrebat ea cu un surâs.

–   Oh, nimic special. Doar că a trecut mult timp de când n-am mai petrecut sâmbăta împreună cu copiii. Hei, pe drum putem să ne oprim la un magazin de jucării? Vreau să cumpăr nişte bile.

Acum, când scriu aceste rânduri, am şaizeci de ani. Dacă voi trăi până la şaptezeci şi cinci, mai am 780 de bile. Conştientizarea acestui fapt mă motivează şi mai mult să îmi gestionez viaţa corect şi să profit din plin de timpul rămas. Pentru a-mi aminti de natura finită a timpului, ţin tot timpul asupra mea un cartonaş cu vorbele scriitorului şi naturalistului John Burroughs. Pe el scrie:

Incă mi se pare prea scurtă fiecare zi…

Pentru toate gândurile pe care vreau să le gândesc,

Pentru toate plimbările pe care vreau să le fac,

Pentru toate cărţile pe care vreau să le citesc,

Pentru toţi prietenii pe care vreau să îi văd.

Când eşti foarte conştient de scopul tău, te bucuri de viaţă şi ai conştiinţa faptului că viaţa este, de fapt, foarte scurtă, zilele par întotdeauna prea scurte. De aceea trebuie să te gestionezi pe tine însuţi eficient. Tot ce faci – în carieră, în viaţa personală şi în leadership – depinde de acest lucru. Aceasta este o lecţie pe care sper să o înveţi din vreme.

Sursa: John Maxwell, Leadership de aur