Câinii eschimosului

Mi-e foarte dragă o poveste cu un eschimos care, în timpul concursurilor pentru tras greutăţi, obişnuia să-şi asmuţă câinii de la sanie unul împotriva celuilalt. Bătrânul eschimos avea un câine negru şi unul alb, amândoi părând la fel de puternici. In mod suprinzător, bărbatul paria întotdeauna pe câinele care ieşea învingător.

La mult timp după ce-şi retră­sese câinii din concurs, un sătean l-a întrebat cum de ştia mereu care dintre ei avea să câştige. De unde ştia pe care anume să parieze?

„Simplu”, a spus eschimosul bătrân. „Pariam pe cel pe care-l hrănisem toată săptămâna.”

Câinii şi minţile noastre, ale oamenilor, sunt, cumva, asemă­nătoare: minţile hrănite înving. Dacă hrăneşti baza, latura carnală, aceea-ţi va guverna viaţa. Insă dacă hrăneşti latura spirituală, căreia-i plac lucrurile nobile, aceea te va conduce. Mintea este, în permanenţă, înfometată şi se va hrăni cu tot ceea ce-i dai. Trebuie doar să-i asiguri hrana pe care i-a menit-o Dumnezeu.

Sursa: “De la bine la excelent. Fă–ţi viaţa mai frumoasă!”, autor Zig Ziglar