Speranţa nu te face să trăieşti, ci te împiedică!

Într-un sătuc de pe malul unui râu trăia un om cumsecade, cunos­cut de vecinii săi prin credinţa sa neabătută în providenţa divină. Dar iată că apele umflate ale râului ameninţau satul. Toată lumea se pre­gătea să părăsească locul. Cineva veni să-l avertizeze pe omul nostru:

–          Apele o să-şi iasă din matcă, trebuie să pleci!

–          Nici vorbă, răspunse acesta ferm. Dacă vreţi, n-aveţi decât să plecaţi, eu rămân pe loc! Dumnezeu, în care cred, va veghea asupra casei mele.

Citeste mai departe »