Despre fericire

Când Buddha a intrat în capitala regelui Pransanjit, el a fost întâmpinat în persoană de acesta.

Regele era prieten cu tatăl lui Buddha şi auzise totul despre faptul că băiatul a renunţat la privilegiile sale şi la viaţa socială.

De aceea, a încercat să îl convingă pe Buddha să renunţe la viaţa sa de călugăr rătăcitor şi să se întoarcă la palat, convins că îi face astfel un serviciu vechiului său prieten.

Buddha l-a privit în ochi pe Pransanjit şi i-a spus:

–   Spune-mi sincer: dincolo de luxul orbitor în care trăieşti, calitatea ta de rege ţi-a adus măcar o singură zi de fericire?

Pransanjit şi-a coborât privirea şi a rămas tăcut.

Nu există bucurie mai mare decât să nu ai niciun motiv de tristeţe; nu există bogăţie mai mare decât să te bucuri de ceea ce ai.

 Sursa: Cartea „Rugăciunea broaștei”, vol II, autor: Anthony de Mello