Trăim cel mai puţin dintre europeni
Alina Răducanu
Speranţa de viaţă în România este de 73,4 ani, cifră care ne situează pe ultimul loc în UE. Pe primul loc se află Spania, cu 82 de ani
Statisticile internaţionale ne confirmă încă o dată ceea ce simţim de mult pe pielea noastră: trăim prost, suntem bolnavi şi nu avem grijă de sănătatea noastră. Tocmai de aceea românii au cea mai mică speranţă de viaţă din UE, în medie 73 de ani.
Suntem campionii Europei şi ne situăm pe locul patru în topul mondial la incidenţa bolilor cardio-vasculare, potrivit Asociaţiei Americane a Inimii.
Cifrele arată că 62% din decese, în rândul românilor, sunt cauzate de aceste afecţiuni. Şi asta pentru că avem un stil de viaţă dezechilibrat: consumăm multe grăsimi, zaharuri şi făinoase, în loc de fructe şi legume proaspete, sărim adesea peste controlul medical periodic şi nu facem suficientă mişcare.
loading...
Lumea virtuală de apoi – apar testamentele digitale
de Liviu Petrescu | 18 aprilie 2012
Internetul complică foarte mult aranjamentele postume ale noii generaţii. Ce se întâmplă cu conturile din reţele sociale sau cu miile de poze urcate online atunci când nu mai eşti? ExtremeTech a încercat să răspundă la intrebarea “Ce se întâmplă cu prezenţa online după moarte?” şi, oricât de dur ar suna, întrebarea merită măcar un răspuns.
Dacă până acum testamentul era suficient pentru a lăsa totul în ordine după moarte, implicarea tot mai mare a internetului în viaţa omului modern pare să ofere încă o problemă de rezolvat: testamentul digital.
Probabil că abandonarea conturilor din reţele sociale după moarte nu ţine pe nimeni treaz noaptea, dar prezenţa online nu se limitează doar la ele. Serviciile de online banking devin tot mai răspândite, deci aranjamentele necesare vizează măcar contul de PayPal.
loading...
Cerşetorul cel sărac
Există o fabulă bine cunoscută în India despre un cerşetor sărac care trăia într-un sat cârmuit de un maharajan. Cerşetorul nu avea casă dar i se oferea adăpost gratuit într-o casă cu camere de închiriat, unde dormea pe o rogojină pe podea, şi se acoperea în nopţile răcoroase cu nişte zdrenţe vechi. Neavând alte mijloace de a-şi câştiga existenţa, el obişnuia să meargă în fiecare dimineaţă după ce îşi consuma restul de orez rece rămas de peste noapte, să stea pe marginea drumului cu strachina lângă el. Trecătorii obişnuiau să-i arunce câteva boabe de orez sau monede de aramă, suficient să-i asigure două mese pe zi şi suficienţi bani să-şi cumpere surcele să aprindă un foc, câteva legume şi peşte.
loading...