V a c a

Un înţelept se plimba printr-o pădure însoţit de ucenicul său. La un moment dat acesta observă un loc sărăcăcios şi decide să pornească într-acolo. În timp ce se îndreptau spre acel loc, acesta îi povesteşte ucenicului său despre importanţa călătoriilor, despre cunoaşterea de oameni noi şi despre oportunităţile de învăţare pe care ni le oferă aceste experienţe.

Ajungând în locul respectiv vede o casă de lemn sărăcăcioasă în care locuiau un bărbat şi o femeie împreună cu trei copii. Aceştia erau desculţi şi îmbrăcaţi cu nişte haine murdare şi rupte. Înţeleptul se apropie de bărbat, care părea a fi tatăl copiilor şi soţul femeii, şi îl întreabă:

– Cum puteţi trăi în acest fel având în vedere că nu există nici locuri de muncă şi nici puncte de comerţ?

Bărbatul îi răspunde calm:

– Prietene, noi avem o vacă, care ne dă câţiva litri de lapte în fiecare zi. O parte din el îl vindem în oraşul vecin sau îl schimbăm cu alte produse alimentare iar din restul facem brânză şi caş pentru consumul nostru personal. Astfel putem supravieţui.

Înţeleptul îi mulţumeşte pentru răspuns, se mai uită puţin împrejur, îşi ia la revedere şi pleacă.

Pe la jumătatea drumului se întoarce spre ucenicul său şi îi ordonă:

– Caută vaca, du-o lângă aceea râpă şi dă-i drumul în prăpastie.

Tânărul speriat privind spre profesorul său, îi aduce aminte că vaca este singurul mijloc de supravieţuire al acelei familii. Observând că profesorul nu-i răspunde merge şi îndeplineşte ordinul. Împinge vaca în prăpastie şi o priveşte cum moare. Această scenă îi rămâne tânărului în memorie o perioadă de timp.

Într-o zi tânărul decide să lase totul deoparte şi se întoarce în acel loc, la aceea familie pentru a-i povesti totul, pentru a-i cere iertare şi pentru a o ajuta. Aşa a şi făcut. Pe măsură ce se apropia acel loc părea din ce în ce mai frumos, cu pomi înfloriţi, case locuite, cu o casă mare cu o maşină în garaj şi nişte copii care se jucau în grădină.

Tânărul a început să se simtă trist şi deznădăjduit la gândul că aceea familie umilă a trebuit să vândă terenul pentru a supravieţui. Astfel el grăbeşte pasul şi ajungând în faţa casei este întâmpinat de un domn simpatic pe care l-a întrebat ce s-a întâmplat cu familia care locuia acolo acum patru ani. Acesta îi răspunde că aceştia locuiesc în continuare acolo. Speriat tânărul a intrat în casă şi a văzut că într-adevăr acolo locuia aceiaşi familie pe care o vizitase acum câţiva ani împreună cu profesorul său. Lăudând locul respectiv îl întreabă pe bărbat (proprietarul vacii):

– Cum aţi reuşit să vă schimbaţi viaţa?

Bărbatul îi răspunde entuziasmat:

– Noi aveam o vacă, care a căzut în prăpastie şi a murit. Astfel am fost nevoiţi să ne ocupăm de alte lucruri, ne-am dezvoltat alte îndemânări pe care nu ştiam că le avem şi am ajuns să ne bucurăm de lucrurile pe care le vedeţi acum cu ochii dumneavoastră.

Şi tu ai o vacă, care te ajută să îţi duci traiul de zi cu zi, să supravieţuieşti dar în acelaşi timp te limitează deoarece ţi-a indus o rutină iar tu te-ai complăcut în această rutină. Descoperă care este vaca ta. Profită de această lectură şi împinge-ţi vaca în prăpastie.

(Sursa: Extras din parabola intitulată „Vaca”, scrisă de Camilo Cruz. http://www.todopositivo.com/h/LaVaca.php )

La vaca

Un maestro de la sabiduría paseaba por un bosque con su fiel discípulo, cuando vió a lo lejos un sitio de apariencia pobre, y decidió hacer una breve visita al lugar. Durante la caminata le comentó al aprendiz sobre la importancia de las visitas, también de conocer personas y las oportunidades de aprendizaje que tenemos de estas experiencias.

Llegando al lugar constató la pobreza del sitio, los habitantes, una pareja y tres hijos, la casa de madera, vestidos con ropas sucias y rasgadas, sin calzado, entonces se aproximó al señor, aparentemente el padre de familia y le preguntó: ¿En este lugar no existen señales de trabajo ni puntos de comercio tampoco, como hacen el señor y su familia para sobrevivir aquí?

El señor calmadamente respondió: amigo mío, nosotros tenemos una vaca que nos da varios litros de leche todos los días. Una parte del producto la vendemos o la cambiamos por otros géneros alimenticios en la ciudad vecina y con la otra parte producimos queso, cuajada, etc., para nuestro consumo y así es como vamos sobreviviendo. El sabio agradeció la información, contempló el lugar por un momento, luego se despidió y se fué.

En el medio del camino, se volvió hacia su fiel discípulo y le ordenó al aprendiz: busca la vaca, llévala al precipicio de allí enfrente y empújala al barranco.

El joven espantado miró al maestro y lo cuestionó sobre el hecho de que la vaca era el medio de subsistencia de aquella familia. Pero como percibió el silencio absoluto del maestro, fué a cumplir la orden. Así que empujó la vaca por el precipicio y la vió morir. Aquella escena quedó grabada en la memoria de aquel joven durante algunos años.

Un día el joven resolvió abandonar todo lo que había aprendido y regresar a aquel lugar y contarle todo a la familia, pedir perdón y ayudarlos. Así lo hizo, y a medida que se aproximaba al lugar veía todo muy bonito, con árboles floridos, todo habitado, con coche en el garaje de una gran casa y algunos niños jugando en el jardín.

El joven se sintió triste y desesperado imaginando que aquella humilde familia tuviese que vender el terreno para sobrevivir, aceleró el paso y llegando allá, fue recibido por un señor muy simpático, el joven preguntó por la familia que vivía allí hacia unos cuatro años, el señor respondió que siguen viviendo aquí.

Espantado el joven entró corriendo a la casa y confirmó que era la misma familia que visitó hace algunos años con el maestro. Elogió el lugar y le preguntó al señor (el dueño de la vaca): ¿Cómo hizo para mejorar este lugar y cambiar de vida? El señor entusiasmado le respondió: nosotros teníamos una vaca que cayó por el precipicio y murió, de ahí en adelante nos vimos en la necesidad de hacer otras cosas y desarrollar otras habilidades que no sabíamos que teníamos, así alcanzamos el éxito que sus ojos vislumbran ahora.

Tú también tienes una vaca que te proporciona alguna cosa básica para tu supervivencia, pero a la vez te limita porque te ha inducido a la rutina de dejarte llevar. Descubre cual es tu vaca. Aprovecha esta lectura para empujar tu vaca por el precipicio.

(Versión libre encontrada en internet de este pasaje del libro “La vaca” del escritor Camilo Cruz)