Povestea clopoţeilor de vânt
Se povesteşte că odată, demult, trăia retras în munţii din China un maestru.
Era vesel tot timpul, le zâmbea tuturor celor care îi ieşeau în cale. Unul dintre elevii lui, curios fiind să afle cum de maestrul este tot timpul fericit, l-a întrebat într-o zi:
– Maestre, de unde acest zâmbet continuu pe chipul tău?
– De la clopoţeii de vânt, răspunse maestrul.
– Cum aşa?
loading...
Nu lăsa spiritul să ruginească
Doi oameni munceau în aceeaşi pădure tăind lemne.
Copacii erau mari, puternici şi vânjoşi. Cei doi tăietori de lemne îşi foloseau securile cu aceeaşi măiestrie, dar cu metode diferite: primul lovea trunchiul cu o constanţă de neînchipuit, lovitură după lovitură, fără să se oprească decât câteva clipe pentru a-şi mai trage răsuflarea.
Cel de-al doilea făcea o mică pauză la fiecare oră.
La apus, primul tăietor de lemne era la jumătatea trunchiului. Era lac de sudoare şi n-ar mai fi rezistat nici cinci minute în plus.
Al doilea, să vezi şi să nu crezi, terminase! Începuseră în acelaşi timp şi cei doi copaci erau la fel!
Primul tăietor de lemne nu-i venea să-şi creadă ochilor!
– Nu mai înţeleg nimic! Cum ai reuşit să termini când te opreai la fiecare oră?
Celălalt zâmbi:
– Tu ai văzut că mă opream după fiecare oră, dar n-ai văzut că profitam de pauză şi pentru a-mi ascuţi securea.
Spiritul tău e asemenea securii. Nu-l lăsa să se ruginească. Ascute-l puţin în fiecare zi:
1. Opreşte-te zece minute şi ascultă puţină muzică.
2. Plimbă-te de câte ori poţi.
3. Îmbrăţişează în fiecare zi persoanele dragi ţie şi spune-le: “Te iubesc!”
4. Sărbătoreşte zile de naştere, aniversări, onomastici şi tot ce-ţi vine în minte.
5. Fii drăguţ cu toţi. Şi cu cei din casa ta.
6. Zâmbeşte.
7. Roagă-te.
8. Ajută pe cineva care are nevoie de tine.
9. Alintă-te.
10. Uită-te spre cer, priveşte spre înalt.
Sursa: Bruno FERRERO – Secretul peştilor roşii; http://www.delaomlaom.ro/2011/09/nu-lasa-spiritul-sa-rugineasca-istorioara-cu-talc/
loading...
Calea numită fericire
Într-o zi a venit la Ramana Maharishi, un înţelept ce locuia în munţii Indiei, un copil şi i-a spus cu simplitate:
– Domnule, la fel ca Dumneavoastră, aş vrea şi eu să fiu fericit. Vă rog spuneţi-mi şi mie care este calea spre fericire.
Ramana Maharishi, văzând puritatea copilului, i-a zis:
loading...
Orbul şi ologul sau Despre inimă şi intelect
Doi cerşetori trăiau într-o pădure din apropierea unui sat. Unul era orb, iar celălalt nu avea picioare. Într-o zi pădurea a luat foc. Aici trebuie spus că cei doi cerşetori erau în competiţie – aveau aceeaşi profesie, cerşeau de la aceeaşi oameni – şi erau permanent supăraţi unul pe celălalt. Erau duşmani, nu prieteni.
Când pădurea a luat foc, aceşti doi cerşetori au stat o clipă şi s-au gândit. Erau ei duşmani, nu îşi vorbeau, dar asta era o urgenţă. Orbul a spus:
loading...
Secretul castronului
Un cerşetor a pătruns în grădina unui rege într-o dimineaţă, devreme, când regele îşi făcea plimbarea în sânul naturii neînconjurat, ca de obicei, de sfetnici şi de paznici. Cerşetorul pândise anume acel moment când regele era singur, altfel nu s-ar fi putut apropia de el.
Dând cu ochii de el, regele s-a încruntat şi a spus:
– Ce e cu tine aici? De ce îmi tulburi liniştea şi pacea? Ce vrei? Spune şi vei căpăta.
Cerşetorul a răspuns:
loading...
Povestea păpădiei
Într-o zi frumoasă de primăvară, învăţătorul le-a spus micuţilor săi elevi:
– Am văzut ieri ceva interesant, şi mă întreb dacă aţi văzut şi voi acelaşi lucru. Dacă ştiţi despre ce este vorba, nu le spuneţi celorlalţi. Am ieşit afară şi am văzut ceva crescând din pământ la circa douăzeci şi cinci de centimetri. În vârf avea o sferă pufoasă. Dacă suflai în ea, creai în jur o întreagă galaxie de stele, care zburau pretutindeni. Ce a fost acest lucru, înainte de a se transforma într-o sferă pufoasă, alcătuită din steluţe?
loading...
