Despre marile vise
atunci cand marile vise (si ma refer la cele cu adevarat MARI) se adeveresc, in viata oamenilor se produce o transformare totala. Gandurile lor se schimba. La fel si cuvintele lor. Ei iau altfel de decizii. Recunostinta pare sa pluteasca in aerul din jurul lor. Ei isi schimba prioritatile si privesc totul cu optimism. Hm, este de-a dreptul enervant cat de bine le merge acestor oameni.
Dar cred ca nu iti spun nimic nou, nu-i asa?
Te-ai gandit insa vreodata ca aceste schimbari se produc invariabil inainte, nu dupa implinirea viselor lor?
Invariabil inseamna intotdeauna.
loading...
Să „ridici” un alt om în propriii tăi ochi!
Nu te mulţumi să construieşti case fastuoase, ziduri reci, prestigii vulnerabile, staturi sociale instabile şi lucruri care se prăbuşesc la o simplă zguduire a vulcanilor. Dacă nu construieşti în existenţa ta măcar un singur om, dacă nu-l ridici în propriii săi ochi şi nu-l ajuţi să se consolideze pe sine însuşi, degeaba ridici ziduri şi iarăşi ziduri. Oamenii apropiaţi sînt cu mult mai preţioşi decît toate zidurile lumii, dar tu nu ştii prea bine aceasta.
Şi, chiar dacă simţi că-i adevărat, nu reuşeşti în totalitate să-ţi dai seama că tocmai pe cel care te construieşte îl ignori şi pe cel pe care îl iubeşti mai mult, îl şi loveşti mai mult!
Îl construieşti pe cel de lîngă tine, fie un copil, fie o femeie sau un bărbat, fie un prieten, fie un coleg sau un şef, o rudă apropiată sau o simplă cunoştinţă de cîte ori observi la el tot ce are mai bun. Observă-i strălucirea ochilor şi bucuria ce i se aşterne pe chip atunci cînd te vede. Observă-i îngăduinţa, toleranţa, dragostea de oameni, bucuria de a exista, efortul de a-ţi dărui şi pe acela de a se dărui altora. Poţi să taci. Nu-i nevoie să-l lauzi pe celălalt, să-i faci scară la cer printr-o portavoce. Tu înfăptuieşti în el o construcţie extraordinară atunci cînd îl observi în lumină.
loading...
Fii o sursa de inspiratie!
Zilele trecute, ducandu-l la scoala pe fiul meu, m-a amuzat ce a facut cand a intrat in clasa. A trecut pe langa unul dintre colegi, spunand: “Ce e cu fata asta lunga?”
Prietenul lui, care pana atunci statuse foarte serios, si-a ridicat privirea si amandoi copiii au izbucnit in ras. Am zambit. Apoi am cazut pe ganduri.
Implinirile si realizarile, atat in afaceri cat si in viata, apar atunci cand suntem o inspiratie pentru cei din jur. Trebuie sa ii incurajam pe ceilalti prin atitudinea noastra, si chiar prin simpla noastra prezenta. Cand vedem pe cineva care se simte deprimat, trece printr-un moment dificil, se indoieste de propriul potential sau are nevoie de un cuvant de incurajare, este datoria noastra sa il ajutam – poate chiar cu o gluma: “ Ce e cu fata asta lunga?”
loading...
Vorbeşte‑ne despre Iubire
„Totuşi, înainte de a ne părăsi, am dori să ne vorbeşti şi să ne dezvălui câte ceva din adevărurile tale.
Iar noi le vom dărui copiilor, iar aceştia nepoţilor noştri şi ele nu vor pieri niciodată.
Fiindcă, în singurătatea ta, vegheat‑ai zilelor noastre şi, în veghea ta, ai ascultat suspinele şi râsetele somnului nostru.
Acum, arată‑te, dar, nouă şi vorbeşte‑ne despre tot ce ai descoperit, despre ceea ce se află între naştere şi moarte.”
Şi el răspunse:
„Omeni din Orphales, despre ce v‑aş putea vorbi dacă nu despre ceea ce vă învolburează acum sufletele?”
Atunci Almitra zise: „Vorbeşte‑ne despre Iubire.”
loading...
Cum sa rezolvam probleme
Intrati intr-o gradinita si (cu permisiunea educatoarei) rugati sa ridice mana acei copii de sase ani care stiu sa cante. Toti vor ridica mainile.
Cati stiu sa danseze? Toti.
Cati stiu sa deseneze? Toti.
Apoi intrebati-i cati stiu sa citeasca. Doar cativa vor mai ridica mainile.
Intrati dupa aceea la clasa a zecea si puneti-le aceleasi intrebari:
Cati stiu sa cante? Veti vedea o mana ridicata, poate doua.
Cati stiu sa danseze? Cativa.
loading...
Oare ce „cunoaştem” cu adevărat?
Înţelepciunea începe din punctul în care noi ştim că nu ştim nimic.
Poate veţi spune: „Ştim. Pămîntul este rotund, copiii se nasc, oamenii mor, seminţele fac plante şi plantele fac roade. Ştim că gîndim, că avem doi copii sau zece, că soarele apune şi răsare”. Ce multe par a fi cunoscute! Dar, chiar le cunoaştem noi cu adevărat? Cine ştie cum face pămîntul ca sămînţa să scoată o plantă şi ce face sămînţa cînd se întîlneşte cu pămîntul? Noi ştim să îngrijim pămîntul, să-i punem apă şi apoi, cu mîinile în sîn, aşteptăm ca plantele să crească. Habar nu avem despre munca pe care o depun sămînţa şi pămîntul pentru a ieşi din ele două un singur trup. Nu ştim cum de ştiu razele de soare să intervină în munca seminţei şi a pămîntului.
loading...


