Cum sa rezolvam probleme

Intrati intr-o gradinita si (cu permisiunea educatoarei) rugati sa ridice mana acei copii de sase ani care stiu sa cante. Toti vor ridica mainile.

Cati stiu sa danseze? Toti.

Cati stiu sa deseneze? Toti.

Apoi intrebati-i cati stiu sa citeasca. Doar cativa vor mai ridica mainile.

Intrati dupa aceea la clasa a zecea si puneti-le aceleasi intrebari:

Cati stiu sa cante? Veti vedea o mana ridicata, poate doua.

Cati stiu sa danseze? Cativa.

Cati stiu sa deseneze? Poate doi.

Apoi intrebati-i cati stiu sa citeasca. Toate mainile se vor ridica in aer.

Nu ma intelegeti gresit: nu zic ca-i rau sa inveti sa citesti. Dar ce s-a intamplat cu cantatul, dansatul si desenatul?

Mai demult traiam cu impresia ca ne pricepem la toate astea – de fapt, la varsta gradinitei, majoritatea dintre noi le practicam zilnic, cu cea mai mare placere.

Si atunci de ce, in numai zece ani, am uitat tot ce-am stiut mai demult?

Si daca am uitat (sau chiar daca avem impresia c-am uitat), oare n-am pierdut totodata ceva fundamental din abilitatile noastre innascute de-a rezolva problemele, care ne-ar fi putut ajuta in universal alb-negru, bun sau rau, si cantitativ al afacerilor?

Extras din cartea “Pe spatele servetelului. Cum sa rezolvam probleme si sa vindem idei prin desene”

Autor Dan Roam