Viaţa ca o prăjitură

Uneori ne întrebăm: De ce merit eu una ca asta? De ce Dumnezeu mi-a făcut una ca asta?

Iată în cele de mai jos, o frumoasă explicaţie.

O tânără i-a povestit mamei sale că de o vreme toate îi merg rău: că nu se mai descurcă la examene, că prietenul ei a renunţat la ea şi, pe deasupra, că cea mai bună prietenă s-a mutat în altă localitate.

În acest timp mama se pregătea să facă o prajitură şi o întreba pe fiica ei dacă i-ar plăcea un cremeş.

– Sigur că da, Mamă! Îmi place foarte mult cum faci cremeşul, răspunse fata.

Când toate ingredientele au fost aşezate pe masă, mama o îndemna:

– Uite, gustă puţin ulei de gătit!

– Nicidecum, spuse fata uimită.

– Dar ce zici de câteva ouă nefierte?

– Oribil, Mami!

– Atunci poate preferi nişte făină? Sau poate puţin bicarbonat?

– Mamă, toate acestea sunt dezgustătoare!

– Desigur, răspunse mama. Toate aceste lucruri luate separat sunt rele la gust. Dar când sunt puse împreună aşa cum trebuie, atunci din ele iese o delicioasă prăjitură.

Viata lucrează în acelaşi fel. De multe ori ne întrebăm de ce trecem prin vremuri aşa grele. Trebuie să avem încredere că sunt spre binele nostru, ca lecţii şi învăţăminte, ca experienţe ce ne întăresc şi maturizează, ne “îmbogăţesc” interiorul. În cele din urmă, din toate “ingredientele” puse laolaltă va ieşi ceva minunat. Să avem doar răbdare şi încredere!