Să facem exerciţiul “răbdării”
Cel căruia îi piere răbdarea nu poate aştepta să treacă noaptea şi nici să treacă ziua. Omul nerăbdător stă cu un picior în prezent şi cu alt picior în viitor, dar niciodată nu poate resimţi certitudinea unei clipe. Nerăbdarea este semnul unei absenţe aproape cronice a certitudinilor în viaţă. Nesiguranţa vibrează din fiecare respiraţie a omului fără de răbdare. Într-un carusel al nevoilor neîmplinite se învîrte sufletul nerăbdător şi într-o sonoră şi extrem de epuizantă forţă a fricii de el însuşi. Nerăbdătorul nu are timp pentru că el tremură inconştient în faţa timpului. Nici un alt om nu se simte mai grav, mai tulburat şi mai nefericit în faţa propriei sale vîrste şi nu-şi ascunde anii cu mai mare chibzuinţă decît el. O frică nebună de viaţă îl tîrăşte către viitorul inexistent şi-l dezmembrează în trăirea prezentului. Viaţa fără de răbdare este un fel în care fiinţa umană spune cu disperare: “Mi-e frică!”.
loading...
