Sa ne bucuram de ceea ce suntem acum

Workaholicul – este individul consumat de munca. Cea mai evidenta caracteristica a workaholicului este credinta implicita ca el sau ea “se depaseste”, “face progrese”, “urca”. Timpul este un inamic nu pentru ca e inrudit cu finitul, ci pentru ca ameninta unul din stalpii iluziei ca esti special: convingerea ca avansezi etern. Workaholicul trebuie sa se faca surd la mesajul timpului ca trecutul se lateste pe seama ingustarii viitorului. Viata workaholicului este compulsiva si disfunctionala: el munceste nu pentru ca asa vrea ci pentru ca trebuie. Fara mila fata de sine, se impinge dincolo de limitele umane. Timpul liber este un timp de anxietate ce este adesea umplut frenetic cu o activitate ce-i da iluzia realizarii.

Fiind in urzeala culturii noastre, noi acceptam orbeste binele si adevarul lui “avanseaza”, “depaseste-te”.

Poate ati fost in concediu si ati stat intr-un sezlong, citind o carte in liniste si, ridicand din cand in cand capul ati observat barmanul care nu facea nimic, doar se uita la apa marii. V-ati gandit poate, barmanul asta nu face nimic toata ziua, isi risipeste timpul. Pe cand eu fac ceva util, citesc, invat ceva, avansez, “ma depasesc”. Totul e bine pana cand mijeste teribila intrebare, avansez incotro, depasesc ce si mai ales de ce? Proiectandu-ma continuu in viitor scap de intrebari existentiale si scap din vedere ca viata este o oportunitate. Existenta mea nu poate fi amanata.

Atunci, aniversarea zilei de nastere, o privire penetranta in oglinda, intalnirile de 10 ani de la terminarea liceului sau facultatii, si alte indicii aparent banale, in loc sa fie motive de deprimare, sunt oportunitati de a ne intensifica trairea vietii in prezent.

Sa ne bucuram de ceea ce suntem acum, ceea ce avem acum si ceea ce putem face acum.

Text cules de Dorin Arion (www.dorinarion.ro)