Recunoaşterea emoţiilor celorlalţi: efectele empatiei
Imaginaţi-vă că sunteţi la restaurant. Remarcaţi în meniu un fel care vă place în mod deosebit. Când doriţi să comandaţi, ospătarul vă răspunde pe un ton nepoliticos: ,,Nu mai avem!” Într-o altă zi, pregătindu-vă de concediu, doriţi să faceţi o rezervare la un hotel care v-a fost recomandat, dar vi se răspunde scurt ,,Nu mai avem locuril”, înainte de a vi se închide telefonul în nas.
Sunt şanse reale (doar dacă nu cumva aţi atins acea seninătate la care noi, din nefericire, nu am reuşit să ajungem) să
vă simţiţi uşor iritat. Şi nu neapărat pentru că aţi fost frustraţi de felul de mâncare preferat sau de un sejur agreabil, ci şi
pentru că interlocutorul a arătat o totală indiferenţă faţă de frustrarea pe care aţi resimţit-o dumneavoastră.
În acest exemplu, miza nu este deosebită, iritarea dumneavoastră însă poate fi adevărată şi vă poate determina să evitaţi sau nu pe viitor acel restaurant sau acel hotel. Acesta este motivul pentru care interlocutorii dotaţi cu o mai bună competenţă emoţională vă răspund: ,,Ah, îmi pare atât de rău, nu mai avem” sau: ,,Din nefericire, toate locurile sunt ocupate.” Simpla adăugare a unui cuvânt, „dezolat” sau ,,din nefericire” demonstrează faptul că frustrarea vă este înţeleasă (empatie) şi că celălalt are grijă să v-o arate (exprimarea empatiei).
loading...
Comenteaza