Femeia perfectă

(poveste indiană)

A fost odată un înţelept ce stătea împreună cu învăţăceii săi sub umbra binefăcătoare şi protectoare a unui smochin. Remarcând agitaţia unuia dintre tineri, maestrul îl întrebă: „Ce te nelinişteşte, fiul meu?“.

„Îmi plec capul, prea eruditule, şi sunt recunoscător pentru atenţia acordată! Ştii, am sentimentul că mi-a sosit vremea. Că trebuie să pornesc în căutarea sufletului meu pereche, a jumătăţii mele, a partenerei vieţii mele, a celei mai frumoase şi inteligente consoarte din univers. A femeii perfecte, într-un cuvânt.”

Citeste mai departe »