Visul
Se spune că odată, un om mergea printr-un deşert. Nu mai putea de oboseală; nu mâncase nimic de mai multe zile, apă nu mai avea, iar soarele puternic îl topea cu razele sale de foc. În afară de întinderea nesfârşită de nisip dogoritor, nu se vedeau decât urmele omului, urmele paşilor săi.
Deodată, însă, omul a observat că alături de el au apărut şi alte urme, ca şi când mai era cineva, o persoană ce mergea odată cu el şi ale cărei urme le putea vedea alături de ale sale. Speriat, a strigat:
– De ce sunt patru urme în nisip, când eu sunt singur ? Cine eşti şi de ce nu te văd ?
loading...
Poveste de iubire
Aveam un vecin în josul străzii din garnizoana Poona, un anume domn Dalal, pe care nu-l plăcea nimeni. Era cocârjat şi cenuşiu, foarte slab şi întâmpina pe toata lumea cu o expresie amară, suferindă. În mod curios, el avea o soţie micuţă, vioaie – exact opusul său – care îl adora. Ei erau întotdeauna împreună şi, dacă se întâmpla să-i întâlnesc în drum spre scoală, doamna Dalal îmi zâmbea de sub sari-ul ei albastru, supraveghindu-l cu un ochi iubitor pe soţul său, care bocănea cu bastonul pe trotuar.
loading...
Un loc pentru maşină
Un om de afaceri aflat la volanul maşinii se învârte în jurul unei clădiri de birouri, căutând zadarnic un loc de parcare. Are o întâlnire foarte importantă, hotărâtoare pentru el, şi se teme că va întârzia.
Disperat, se roagă la Dumnezeu:
– Te implor, fă să găsesc un loc! Promit să fiu drăguţ cu nevasta-mea, să mă ocup de copii, jur să dau pomană la săraci, să trec s-o văd pe mama o dată pe săptămână şi să-i duc cozonac! Numai fă să găsesc un loc! Repede! Îndură-te!
loading...
Puterea rugăciunii
Într-o zi, s-au întâlnit într-o bibliotecă trei creştini. Pătrunşi de frumuseţea cărţilor pe care le citeau, nici nu au observat când s-a făcut seară. Când doar ei mai rămăseseră în bibliotecă, au început să discute aprins despre ceea ce citiseră peste zi. Deodată, lumina s-a stins şi au rămas cufundaţi în întuneric. Unul dintre ei zise:
– Hai să ne rugăm. Să spunem fiecare “Tatăl nostru” şi poate Dumnezeu se va îndura de cel care se roagă mai frumos şi lumina se va aprinde.
loading...
Să ştii unde să cauţi
Se povesteşte că era cândva o căprioară care simţea în nări un puternic parfum de mosc. Ea s-a căţărat pe crestele verzi ale munţilor şi simţea acel minunat parfum atât de aproape pătrunzător şi dulce.
Alerga precum o săgeată prin păduri şi acel parfum o însoţea mereu, plutind în aer. Căprioara nu izbutea să priceapă de unde venea acea mireasmă care o tulbura într-atât.
Mireasma se asemăna cu cântecul unui flaut, la a cărui chemare nimeni nu putea rezista. Şi iată, căprioara noastră a pornit în fugă – din codru în codru – în căutarea izvorului acelui minunat şi tulburător parfum.
loading...
Concertul
Când luminile din încăpere s-au stins şi concertul era pe cale să înceapă, mama s-a întors la locul ei şi a descoperit că fiul său dispăruse.
Dintr-o dată, cortinele au fost date la o parte şi lumina reflectoarelor a poposit pe impresionantul pian Steinway de pe scenă.
Îngrozită, mama văzu că băieţelul ei se aşezase la claviatura, apăsând pe clape şi alegând cu grijă notele cântecelului „Twinkle,Twinkle Little Star”. În acea clipă, marele maestru pianist şi-a făcut intrarea în scenă, a mers repede la pian şi i-a şoptit băiatului la ureche:
loading...
