Sărăcia şi bogăţia inimii
Bogăţia sau sărăcia nu au a face cu lucrurile, cu banii, cu orice alt fel de posesie materială!
Bogăţia sau sărăcia pleacă şi se sfîrşesc în inima şi-n mintea omului.
Omul bun se simte bogat şi este cu adevărat bogat, căci bunătatea sa învie frumuseţea şi toate calităţile, pe care nimic, absolut nimic pe lumea aceasta nu le poate compensa.
Urîţenia inimii şi a minţii înseamnă „sărăcie”. Răutatea te face sărac lipit pămîntului, căci ea îţi răpeşte – fără să ştii – legătura cu Dumnezeu, ce nu se mai poate exprima prin tine, dar poate plînge lîngă tine, fără să-ţi poate da ajutor. Omul este binecuvîntat cu liber arbitru. Dacă el alege să întreţină răutatea, ura, mînia şi discordia în inima sa, are libertatea să o facă. Nici Dumnezeu, nici sfinţii, nici măreţii arhangheli, nicio putere cerească sau omenească nu poate opri acţiunea implacabilă a legii alegerii, afară de tine însuţi. Dacă alegi să intoxici şi să te intoxici în lăuntrul tău, oricît de mărunt ai crede că eşti, responsabilitatea alegerii tale rămîne, la fel şi consecinţele ei. Sărăcia inimii şi a minţii rămîne consecinţa firească şi imediată a răutăţii.
loading...
