Ceilalţi oameni
In primii ani ai carierei mele eram concentrat doar pe propria mea agendă, astfel încât pe oameni îi treceam cu vederea sau îi ignoram. Dacă nu erau importanţi pentru cauza mea, nu beneficiau de timpul sau atenţia mea. Cred că această atitudine greşită este una foarte des întâlnită. Una dintre cele mai bune poveşti pe care le-am citit vreodată şi care ilustrează acest punct de vedere mi-a fost spusă de către o asistentă. Ea mi-a explicat: Citeste mai departe »
loading...
Ce este iluminarea?
Un cerşetor stătea la marginea unui drum de mai bine de 30 de ani. Intr-o zi, trecu pe acolo un străin. „Te înduri să-mi dai un ban?”, murmură mecanic cerşetorul, întinzându-i vechea lui şapcă de baseball. Citeste mai departe »
loading...
Povestea omului care a încercat să îşi înscrie catârul la derby-ul Kentucky
Tatălui meu îi place să spună povestea omului care a încercat să îşi înscrie catârul la derby-ul hipic din Kentucky. A fost imediat respins şi mustrat. Citeste mai departe »
loading...
Starea de eliberare
La un mandarin a venit un curios incurabil.
– Stimabile, preţuiesc în mod deosebit pregătirea ta ireproşabilă. Te rog, explică-mi cum este starea de eliberare!
Mandarinul l-a privit pe curiosul cel incurabil şi i-a răspuns:
– Vă mulţumesc pentru considerabila recunoaştere pe care o aveţi faţă de mine. Cu siguranţă este o apreciere rară şi deosebită. Cu toată umilinţa însă, trebuie să vă anunţ că nu aş putea să vă descriu această stare de eliberare, aşa cum îmi cereţi.
Curiosul a insistat însă, întrezărind în răspunsul politicos al mandarinului doar o promisiune ascunsă de a putea primi un adevăr greu accesibil unui curios obişnuit. A continuat cu laudele şi insistenţele, până când mandarinul acceptă, cu greu, să-i descrie cum a ajuns el personal să cucerească starea de eliberare. Citeste mai departe »
loading...
Ultimele trei dorinte ale lui Alexandru cel Mare
Înainte de a muri, Alexandru cel Mare și-a chemat generalii şi și-a spus ultimele trei dorințe: Citeste mai departe »
loading...
Povestea adevarata a unui taximetrist din New York
“Acum douăzeci de ani, lucram ca taximetrist, ca să mă întrețin. Într-o noapte, cînd am ajuns la o comandă, la 2:30 AM , clădirea era în întuneric, cu excepția unei singure lumini, la o fereastră de la parter…În asemenea circumstanțe, mulți taximetriști ar claxona o dată sau de două ori, ar aștepta un minut și apoi ar pleca. Dar am văzut prea mulți oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Dacă nu mi se părea un pericol, întotdeauna mergeam la ușă. Deci, am mers și-am bătut la ușă ..
loading...
