Povestea fetiţei căreia i se spunea mereu „fata mea cea mare”

A fost odată o fetiţă care crescuse prea repede. Nu doar în ceea ce priveşte corpul ei, picioarele, braţele, ci în toate celelalte aspecte.

Când avea opt ani, i se spunea să fie politicoasă, atentă, rezo­nabilă.

–    Să nu se plângă, să nu se enerveze, să nu fie capricioasă, să nu ceară prea multe.

Ce mai, să fie mare! Citeste mai departe »

Despre existenţa lui Dumnezeu

Un om de ştiinţă necredincios intră odată în casa unui astronom la care văzu un foarte frumos glob al cerului şi, uimit, îl întrebă:

–   Cine l-a făcut? Citeste mai departe »

Fericirea ca un peşte

…o poveste cu o insulă şi un sat mărunt de pescari, oameni simpli si săraci, dar mereu fericiţi. Citeste mai departe »

ÎŢI DORESC SUFICIENT

Recent, am auzit o mamă şi fiică în ultimele lor momente petrecute împreună în aeroport pe măsură ce avionul de plecare al fiicei era anunţat. Stând lângă poarta de securitate, s-au îmbrăţişat şi mama a spus: “Te iubesc şi îţi doresc suficient.” Fiica a răspuns, “Mamă, viaţa noastră petrecută împreună a fost mai mult decât suficientă. Dragostea ta a fost tot ceea ce am avut nevoie. Îţi doresc suficient şi eu ţie, mamă.”

Citeste mai departe »

Pricina pentru care oamenii nu se lasă de păcate

Văzând însă Părintele că mulţi dintre cei pe care îi spovedea nu-şi schimbau purtările lor, ci continuau cu poftele şi păcatele, covârşit de grija datoriei sale preoţeşti, ştiindu-se chezaş pentru sufletele lor, s-a rugat lui Dumnezeu să-i descopere care este pricina pentru care oamenii nu se lasă de păcate. Citeste mai departe »

Povestea celui care se lasă definit şi acceptă astfel să ignore posibilităţile vieţii

Era odată, în ţara copilăriei mele, un băiat care descoperise un ou minunat în cuibul unui vultur. L-a luat din cuib, s-a întors în sat şi a pus oul cel frumos la clocit, în crescătoria de păsări de la ferma părinţilor lui. Citeste mai departe »