Povestea iazului cu lapte
A fost odată, cu multă vreme în urmă, un rege care a ordonat supuşilor săi să sape un iaz.
După ce groapa a fost terminată, demnitarul a făcut public un anunţ, prin care solicita ca un membru al fiecărei familii ce sălăşluia pe pământul său, să aducă în timpul nopţii o cană cu lapte, pe care să o verse în iaz. Astfel, după cum îşi propusese nobilul stăpân, până la răsăritul soarelui, groapa va fi umplută plină vârf cu savuroasa licoare.
După ce oamenii au luat la cunoştinţă ordinul regelui, şi-au îndreptat paşii către gospodăriile lor.
loading...
Sa fim cu mintea si inima acolo unde suntem cu corpul
Zenul este practica experientei directe, adica a acelei clipe minore cand mintea nu iti este ocupata cu altceva.
loading...
O inimă blândă
Era odată o omidă. Ea avea câţiva puişori. Dar veţi spune că omizile de obicei nu prea au pui, fiindcă trebuie să devinaă cât mai urgent fluturi… Dar omida aceasta era specială, nu numai pentru puii săi, ci şi pentru caracterul său. Aştepta din clipă în clipă să se prefacă în fluture deosebit. Merita asta din plin. Doar ca transformarea mai necesita şi hrană corespunzătoare… Îi trebuiau frunze verzi, pline de viaţă…
loading...
Cainele si tigrul…sau povestea situatiilor delicate
Un caine se rataceste prin jungla. Plimbandu-se el linistit vede un tigru indreptandu-se in goana spre el, cu intentia clara sa-l manance.
“Vere, am incurcat-o! Asta ma haleste!”, se gandeste cainele.
Dar imediat vede niste oase pe jos. Se aseaza pe burta si incepe sa roada oasele, cu spatele la tigru.
Chiar inainte ca tigrul sa sara, cainele exclama satisfacut, frecandu-se pe burta:
“Mmmm, delicios tigru! Oare or mai fi si altii p’aici?”
loading...
Povestea baiatului si a pomului sau fructifer
Cu multă vreme în urmă, în curtea unei gospodării, îşi ducea veacul un măr, un impunător pom fructifer. Băiatul fermierilor îşi petrecea zilnic ore întregi prin preajma acestuia, urcându-se în copac, savurând delicioasele fructe şi odihnindu-se la umbra binefăcătoare a acestuia. Se simţea atras şi ataşat de măr, jucându-se cu nesaţ şi nutrind o puternică afecţiune faţă de acesta.
Astfel trecură anii…
loading...
Deciziile gresite ne invita la constienta si intelepciune
Întreba ieri cineva pe Internet ceva de genul acesta: “Ce să faci atunci cînd în mod clar ai avut o alegere greşită? Să te căieşti pentru greşeală, să te gîndeşti la ea în fiecare zi sau să te concentrezi doar asupra alegerilor pozitive de acum?”
Simplul fapt că cineva crede că “a greşit”, a creat cuiva o suferinţă, a făcut un lucru rău sau a păcătuit cumva trebuie adus în conştiinţă înainte de orice. Odată conştientizată problema, frămîntarea, situaţia, omul se căieşte deja. Dacă nu s-ar căi, dacă nu ar crede că a făcut ceva rău, nu şi-ar pune problema să îndrepte răul cu pricina. Aşadar, orice aţi greşi, dacă deveniţi conştienţi de greşeală, vă şi asumaţi greşeala şi vă căiţi pentru ea.
loading...
