Invitatie la raspunsuri si/sau reflectare
Cu vreo 700 de ani in urma, un mare invatator, incarcat de ani si de onoruri, era pe moarte. Elevii si discipolii l-au intrebat daca ii e frica de moarte. “Da, imi este frica sa-mi intalnesc Creatorul”. “Dar de ce? Ati trait o viata exemplara, ne-ati condus afara din pustiu, asemeni lui Moise, ne-ati judecat cu intelepciune, precum Solomon” – i-au spus discipolii. Atunci invatatorul le-a raspuns, cu blandete: “Cand imi voi intalni Creatorul, El nu o sa ma intrebe daca am fost precum Moise sau Solomon, ci ma va intreba: Ai fost tu insuti?“
Extrasul de mai sus e dintr-o carte motivationala. Mai departe o sa va spun o intamplare traita anul trecut.
Poate ca v-am mai zis, pe Your Memories am uneori proiecte de a scrie povestile de viata ale unor oameni, mai ales pentru a le lasa urmasilor acestora. In 2019, intr-un astfel de proiect, am intalnit o doamna care mi-a spus ca poate muri oricand si nu va avea regrete pentru ca a facut tot ce e rezonabil sa faca in viata sa si reuseste sa lase o mostenire frumoasa copiilor. Lasa totul in ordine, fara sa le creeze greutati, lasa niste bunuri materiale chiar, se astepta ca nepotii sa fie multumiti. O vreme m-a tinut bucuria acestui mod de ati trai viata..impacat ca faci ce trebuie, ce se asteapta altii de la tine, ca ii multumesti cu viata ta..aproape ca mi-am dorit si eu o astfel de seninatate mai pe la + 80.. Apoi, am avut sansa ca doamna in cauza sa faca si un test de personalitate…cu care se putea masura si apoi discuta si satisfactia cu viata, cu realizarile per ansamblu, auto-perceptia asupra echitatii a ceea ce ai primit de la viata pe masura efortului depus..Aici lucrurile nu au mai fost atat de roz…doamna mea..era de fapt nefericita…
M-a nefericit si pe mine scorul ei…pana la urma isi traise viata avand grija sa nu supere pe cineva, fiind relevante pentru ea opiniile celor ce o aprobau, dezaprobau. Eforturile ei au fost mereu motivate de nevoia sa de a-i multumi pe altii, de a nu face ceva gresit, de a nu se compromite in fata altora, de a nu dezamagi…totul era despre ceilalti si cum poate ea controla ca acestia sa primeasca ce se asteapta de la ea…Au castigat mereu ceilalti…si ea suferea..resimtea frustrari si conflicte interioare..nevazute si neconstientizate la prime discutii…
Am finalizat proiectul despre memorii pentru nepoti…dar mi-a ramas gandul la nefericirea doamnei…Rolul meu de scriitor s-a incheiat…va incepe din 2020, cu doamna de care va spun, cel de psiholog pentru a face mai coerent sentimentul ei de auteorealizare.
Asa m-a prins insa finalul de an, cu reflectarea aceasta…cat din prioritati sa aiba legatura doar cu tine, si cat sa ramana dedicate altora?
De ce depunem atata efort pentru a-i multumi pe altii incat ne modulam personalitatile si viata asa de mult in functie de ei, si nu de noi? Dar daca ne propunem, stim sa fim noi? Care sunt costurile lui a fi tu insati/insuti? Unde se termina autenticitatea sanatoasa si unde incepe egoismul /individualismul nesanatos?
Pentru voi cum arata ecuatia aceasta?
Cat procent acordati in 2020 lui A fi tu insati / A fi tu insuti?
Va doresc un 2020 asa cum va e potrivit sufletului vostru!
loading...
