Exerciţiul Celuilalt

Un om se întîlneşte cu un vechi prieten — care tot încercase să facă ceva în viaţă, fără nici un rezultat. „Va trebui să-i dau ceva bani”, îşi spune el. In acea noapte, descoperă însă că vechiul lui prieten se îmbogăţise şi căuta să-şi plătească datoriile pe care le făcuse de-a lungul anilor. Se duc la un bar pe care obişnuiau să-l frecventeze odinioară şi el dă de băut la toată lumea. Cînd îl întreabă cum se explică succesul lui, el le răspunde că, pînă cu cîteva zile în urmă, trăise în pielea Celuilalt.

– Ce este Celălalt? — îl întreabă ei.

– Celălalt este acela care m-a învăţat cum să fiu, dar nu cum sînt eu. Celălalt crede că obligaţia omului este să-şi petreacă toată viaţa cu gîndul de-a strînge cît mai mulţi bani, ca să nu moară de foame la bătrîneţe. Şi-atît de mult gîndeşte şi-atîtea planuri îşi face omul, încît descoperă că este viu abia cînd zilele lui pe pămîntul acesta aproape i se isprăvesc. Adică atunci cînd e prea tîrziu.

– Şi tu, tu cine eşti?

– Eu sînt ceea ce ar trebui să fie oricare dintre noi, dacă şi-ar asculta inima. Adică cineva care se lasă vrăjit de misterele vieţii, care este deschis faţă de miracole, care simte bucurie şi entuziasm pentru ceea ce face. Numai că Celălalt, temîndu-se să nu se păcălească, nu mă lăsa să acţionez.

– Dar există şi suferinţa — spun unii dintre cei din bar.

– Există înfrîngeri. Nimeni însă nu e scutit de ele. Tocmai de aceea, e mai bine să pierzi unele bătălii în lupta pentru visele tale decît să fii înfrînt fără a şti nici măcar pentru ce lupţi.

– Asta – i tot? — îl întreabă cei din bar.

– Da. Cînd am descoperit asta, m-am decis să fiu ceea ce dorisem cu adevărat dintotdeauna. Celălalt a rămas acolo, în odaia mea, privindu-mă, dar nu l-am mai lăsat niciodată să intre în mine — deşi uneori a încercat să mă mai sperie, avertizîndu-mă asupra riscurilor de a nu mă mai gîndi la viitor.

Din clipa în care l-am alungat pe Celălalt din viaţa mea, energia divină a început să facă minuni.

Sursa: Paulo Coelho, „La Rîul Piedra am şezut şi am plîns”