Nu refuza schimbarea, e foarte necesară

Una dintre povestirile mele preferate se referă la un bătrân care urma să sărbătorească împlinirea a 100 de ani. Un reporter de ziar a mers să-i ia un interviu. Apropiindu-se
politicos de bătrân i-a spus: „Domnule, probabil c-aţi văzut multe schimbări în cei 100 de ani de viaţă ai dumneavoastră.” Bătrânul l-a privit fix o clipă, apoi a răspuns: „Da, am trecut pe lângă toate.”

Mă tem că atitudinea acestui bărbat coincide cu atitudinea multora faţă de viaţă.

Adevărata măsură succesului nu e situaţia dumneavoastră de viaţă, ci obstacolele pe care, le-ati depăşit pentru a vă împlini scopul dorit.

E-atât de uşor să stăm deoparte şi să lăsăm lumea să treacă pe lângă noi, după ce ne-am împotrivit tuturor schimbări­lor, aducându-le obiecţii. Poate c-ar trebui să ne analizăm din când în când gândirea negativă, închisă, şi s-o îndrep­tăm, s-oşlefuim până-i netezim toate asperităţile. Faptul cu-adevărat trist, referitor la cei care nu vor să se schimbe, e că evoluţia e posibilă numai prin intermediul schimbă­rii. Scopul în sine nu e dorinţa de a ne schimba perma­nent, ci faptul că numai schimbarea ne poate face să evoluăm cu-adevărat.

Oamenii se opun schimbării, pentru că sunt, în mod fun­damental, nesiguri. Dacă dau greş? Cum o să fac faţă necunoscutului? Membrii unei comisii bisericeşti m-au întrebat ce-ar trebui să facă pentru a sprijini dezvoltarea bisericii lor. In ultimii 30 de ani, respectiva biserică fusese frecventată de aproximativ 30 de persoane. Le-am sugerat câteva schimbări care mi s-au părut utile în situaţia lor.

Membrii comisiei au reacţionat imediat prin a spune, în esenţă, că „nu putem face acele schimbări — am putea da greş”. I-am întrebat dacă nu cumva stagnarea bisericii, la acel moment, indica ea însăşi un eşec al lor. Deja dădu­seră greş! Schimbarea n-avea cum să le dăuneze mai mult şi, în plus, putea să le-aducă o creştere.

Oamenii rezistă la schimbare, pentru că, dacă vrei să faci ceva diferit, trebuie să ai energie. Schimbul de idei, plani­ficarea, reorganizarea priorităţilor şi stabilirea de scopuri noi sunt activităţi care cer timp şi efort. E întotdeauna mai uşor să rămâi ancorat în aceeaşi rutină, însă aceasta nu e mereu cea mai bună şi mai adecvată soluţie. Fiecare orga­nism evoluat ajunge la maturiatate, cunoaşte stabilitatea, apoi, dacă nu are o viaţă nouă, un sânge proaspăt, o activi­tate nouă şi idei noi, moare. Cu alte cuvinte, noi, oamenii, murim, dacă încetăm să evoluăm. Iar evoluţia e posibilă numai prin schimbare.

Sursa: John Maxwell, „Meditati! Teme de gandire pentriu lideri”