A avea sau nu coach

Iubesc cuvântul coach. Am citit în cartea prietenului meu Kevin Hall, Aspire, că acest cuvânt vine de la birjarii caleştilor trase de cai, care au apărut în oraşul Kocs, în secolul al cinci­sprezecelea. Vehiculele au fost folosite iniţial pentru transportul celor din familia regală, dar, cu timpul, au transportat şi valori, poştă şi pasageri obişnuiţi. După cum remarca Kevin, „un «coach» rămâne ceva sau cineva care duce o persoană de valoare de acolo de unde e către locul unde ar vrea să fie.” Aşa că dacă ai un coach, ştii că vei ajunge la destinaţia dorită. Intr-o piesă numită „A coach by any other name”, Kevin continuă să descrie ce în­seamnă acest lucru. El scrie:

In alte culturi şi limbi, „coach” este cunoscut sub multe denumiri şi titulaturi.

In Japonia, un „sensei” este cel care a mers mai departe pe calea lui. In artele marţiale, este denumirea pentru maestru.

In sanscrită, un „guru” este acela cu o mare cunoaştere şi înţelepciune. „Gu” înseamnă întuneric, iar „ru” înseamnă lumină – un guru duce pe cineva de la întuneric la lumină.

In Tibet, „lama” este cineva înzestrat cu spiritualitatea şi autoritatea de a preda. In budismul tibetan, Dalai Lama este profesorul cu cel mai înalt rang.

In Italia, un „maestro” este cel ,,care predă muzica. Este, pe scurt, „maestro de cappella”, adică rnaestrul capelei.

In Franţa, un „tutor” este un profesor privat. Termenul datează din secolul al patrusprezecelea şi se referă la cel care servea drept păzitor.

In Anglia, un „guide” este cel care ştie şi arată calea. De­notă abilitatea de a vedea şi arăta un parcurs mai bun.

In Grecia, un „mentor” este un sfătuitor înţelept şi de încredere. In „Odiseea”, mentorul lui Homer era un consilier protector şi susţinător.

Toate aceste cuvinte descriu acelaşi rol: cel care merge în faţă şi arată calea.

Indiferent ce cuvânt foloseşti pentru a-l descrie, un coach schimbă vieţile celorlalţi. Ii ajută să se dezvolte. Le îmbunătăţeşte potenţialul. Le sporeşte productivitatea. Are un rol esenţial în a-i ajuta pe oameni să se schimbe în bine mult mai repede. Cum spunea prietenul meu Andy Stanley, în The Next Generation Leader: „Nu-ţi vei duce la maximum propriul potenţial niciodată, în niciun domeniu, fără coaching. Este imposibil. Poate că eşti bun. Poţi fi chiar şi mai bun decât oricine altcineva. Dar fără un imbold din exterior nu vei fi niciodată atât de bun pe cât ai putea fi. Cu toţii facem lucrurile mai bine când cineva ne supraveghează şi ne evaluează… Autoevaluarea este de folos, dar evaluarea făcută de altcineva este esenţială.”

Sursa: John Maxwell, „Cele 15 legi supreme ale dezvoltarii personale”