Traieste-ti ziua ca si cum ar fi ultima. Ar putea fi!

Cand vei muri? Peste cincizeci, douazeci, zece, cinci ani, azi? Ultima oara cand am intrebat, nimeni nu mi-a raspuns.
Ma intreb deseori, cand ascult stirile, daca persoana care a murit in accident de masina in timp ce se indrepta spre casa si-a adus aminte sa le spuna celor din familie cat ii iubeste. A trait bine? A stiut sa iubeasca? Poate ca singurul lucru care se poate spune cu certitudine despre ea este ca, in cosul sau cu “lucruri de facut” ramasesera multe neterminate.

Adevarul este ca nici unul dintre noi nu avem habar cat vom trai. Din pacate totusi, ne purtam ca si cum am fi nemuritori. Amanam lucruri pe care, in adancul sufletului, stim ca vrem sa le facem sa spunem fiintelor dragi cat de mult le iubim, sa petrecem un timp singuri, sa vizitam un prieten, sa facem o excursie, sa participam la un maraton, sa scriem o scrisoare din inima, sa mergem la pescuit cu copilul, sa invatam sa meditam sau sa devenim mai buni si atenti ascultatori, si asa mai departe. Inventam teorii sofisticate si elaborate pentru a ne justifica faptele, si sfarsim prin a ne pierde timpul si energia facand divese lucruri care nu sunt atat de importante. Ne invocam limitele, iar ele devin intr-adevar ale noastre.
…traiti fiecare zi ca si cand ar fi ultima pe acest pamant. Nu propun acest lucru ca pe un indemn la pripeala sau la abandonarea responsabilitatilor, ci doar pentru a va aduce aminte cat de nepretuita este viata. Un prieten mi-a spus odata: “Viata este prea importanta ca s-o iei in serios.” Acum, dupa zece ani, stiu ca a avut dreptate…Si nu uitati strategia de baza, “Nu-ti bate capul cu maruntisurile”!

Extras din cartea “Nu-ti bate capul cu maruntisurile…” scrisa de dr. Richard Carlson

Sursa: http://www.yourmemories.ro/forum/viewtopic.php?t=41