Prezența lui Vishnu
În poveștile vechi, de dinaintea schismei, lucrurile apar adesea ca alcătuind un tot. Această noțiune, cunoscută îndeobște sub numele de interdependență, se află la temelia budismului. Lucrul pe care îl privim nu poate fi, așadar, despărțit de cel care îl privește. Numeroase scrieri, anecdotice ori poetice, au stăruit îndelung asupra unității și desăvârșirii acestei lumi, conceptul fiind în zilele noastre întâlnit în științele cele mai avansate și mai riguroase.
O poveste indiană ne arată că un om, discipol al unui înțelept vestit, aduna vreascuri în pădure. Deodată a auzit un zgomot strașnic și a văzut alergând spre el un elefant furios, pe care o călăuză încerca din răsputeri să-l stăpânească.
– Fugi! i-a strigat călăuza. Îndepărtează-te! Elefantul a înnebunit!
Discipolul, care învățase că divinitatea, adică Vishnu, se află în toate lucrurile, a așteptat ca elefantul să vină peste el și nu s-a mișcat.
– Fugi! striga călăuza. Pleacă! Nu pot stăpâni elefantul !
În loc să plece, omul a căzut în genunchi în fața elefantului, care l-a apucat cu trompa și l-a izbit cu putere de un copac.
Omul a căzut jos, zdrobit și însângerat. A fost dus la spital. Gurul său a venit să-l vadă și i-a zis:
– Dar de ce n-ai plecat?
– Învățătorule, mi-am adus aminte de vorbele tale, care spuneau că Vishnu este pretutindeni. M-am plecat spre a-l întâmpina pe zeu, care era întrupat în elefant …
– Nefericitule! i-a strigat guru. De ce n-ai ascultat de călăuză? Vishnu era în glasul său!
Sursa: „Povestiri filozofice din lumea întreagă – Cercul mincinoșilor”, autor Jean-Claude Carriere
loading...
Comenteaza