Iadul și raiul
Înainte de a-și da sufletul, un chinez bătrân s-a rugat să i se îndeplinească o dorință. Voia să vadă iadul și raiul. Și cum trăise cinstit, dorința i-a fost îndeplinită.
Mai întâi a fost dus în iad, unde a văzut mese întinse și încărcate de bucate ademenitoare, doar că mesenii păreau flămânzi și mânioși. Erau așezați la doi metri de masă și se foloseau de niște bețe lungi de tot, astfel încât nu izbuteau să aducă nimic la gură, aceasta fiind pricina suferinței și a supărării lor.
Omul a fost dus apoi în rai, unde a avut parte de aceeași priveliște.
– Iată, a spus el, la întoarcere. Mesele sunt la fel, mâncarea așijderea, bețele tot așa. Numai că toți mesenii păreau mulțumiți și sătui.
– Cum așa ? l-a întrebat cineva.
– Pentru că se hrăneau unii pe alții.
Sursa: “Cercul mincinşilor” de Jean-Claude Carrière
loading...
Comenteaza