Doi prieteni și patru femei

–          Ce minunat e să ai două femei!

Astfel perora un om către unul din prietenii săi, în timp ce își fumau pipa într-o cafenea. Cu cele mai înfloritoare cuvinte, el lăuda varietatea și splendoarea de a vedea cum două flori pot mirosi atât de diferit.

Ochii prietenului său se făceau din ce în ce mai mari. Prietenului meu trebuie să-i fie la fel de bine ca în paradis, se gândi în sine. De ce n-aș gusta și eu dulceața a două femei, așa cum face probabil prietenul meu?

Curând după aceea, se căsători cu încă o femeie. Când încercă să împartă patul cu ea în noaptea nunții lor, femeia îl respinse mânioasă.

–          Lasă-mă să dorm, spuse ea. Du-te la prima ta soție. Nu vreau să fiu a cincea roată la căruță.

Ori eu, ori cealaltă soție.

Spre a găsi consolare, merse la cealaltă femeie. Dar când încercă să se strecoare în pat lângă ea, aceasta se plânse:

–          Nu cu mine. Dacă te-ai căsătorit cu a doua femeie și eu nu sunt destul pentru tine, întoarce-te

pur și simplu la ea.

Nu mai avea altceva de făcut decât să își părăsească propria casă și să meargă la cea mai apropiată moschee, spre a găsi un loc de dormit. Când încercă să adoarmă în poziția de rugăciune, auzi pe cineva dregându-și vocea în spatele lui. Uimit, se întoarse, căci persoana care tocmai sosise nu era altcineva decât bunul lui prieten, care bătuse câmpii despre cât de minunat era să ai două soții.

–          De ce ai venit aici?  îl întrebă, uluit.

–          Soțiile mele nu mă lasă să mă apropii de ele. Asta se întâmplă de mai multe săptămâni.

–          Dar de ce mi-ai spus cât de grozav este să trăiești cu două femei?

Rușinat, prietenul răspunse:

–          M-am simțit atât de singur în această moschee, și am vrut să am un prieten lângă mine.

 (Sursa: Poveşti orientale ca instrumente de psihoterapie, autor: Nossrat Peseschkian)