Construieşte cu grijă

Construieşte cu grijă

Un tâmplar bătrân vroia să se pensioneze. A vorbit cu şeful său despre planurile sale de a pleca din afacerea de construcţie de locuinţe şi de a duce o viaţă mai liniştită alături de soţia lui şi de familie. O să-i lipsească plata săptămânală, însă dorea să se pensioneze.

Şefului său i-a părut rău că angajatul doreşte să plece şi l-a întrebat dacă nu ar putea să mai construiască o singură locuinţă, ca şi o favoare personală. Tâmplarul a spus da, însă în timp ce lucra s-a putut observa că mintea lui nu era la munca pe care o făcea. A ales să lucreze cu oameni mai puţin pricepuţi şi cu materiale de calitate inferioară. A fost un mod mai puţin fericit de a încheia o carieră strălucită ca a lui.

Când tâmplarul a terminat locuinţa, şeful a venit să-i vadă munca. Apoi i-a înmânat o cheie: „Acesta este casa ta- cadoul meu pentru tine.” Tâmplarul a fost surprins. Ce ruşine! Dacă ar fi ştiut că îşi construieşte propria locuinţă, ar fi făcut totul altfel.

Aşa facem şi noi. Ne construim propria viaţă, clădind zi de zi, şi deseori fără să punem ce e mai bun din noi. Apoi, realizăm şocaţi că trebuie să trăim în casa pe care am construit-o. Dacă am putea să o luăm de la început, am face totul altfel. Dar nu putem să o luăm de la început. Tu eşti tâmplarul vieţii tale şi în fiecare zi baţi un cui sau clădeşti un zid. Cineva spunea odată: „Viaţa este un proiect do-it-yourself”. Atitudinile şi alegerile tale de azi te ajută să clădeşti casa în care vei locui mâine. Aşadar, clădeşte cu grijă!

An elderly carpenter was ready to retire. He told his employer-contractor of his plans to leave the house-building business to live a more leisurely life with his wife and enjoy his extended family. He would miss the paycheck each week, but he wanted to retire. They could get by.

The contractor was sorry to see his good worker go & asked if he could build just one more house as a personal favor. The carpenter said yes, but over time it was easy to see that his heart was not in his work. He resorted to shoddy workmanship and used inferior materials. It was an unfortunate way to end a dedicated career.

When the carpenter finished his work, his employer came to inspect the house. Then he handed the front-door key to the carpenter and said, “This is your house… my gift to you.” The carpenter was shocked! What a shame! If he had only known he was building his own house, he would have done it all so differently.

So it is with us. We build our lives, a day at a time, often putting less than our best into the building. Then, with a shock, we realize we have to live in the house we have built. If we could do it over, we would do it much differently. But, you cannot go back. You are the carpenter, and every day you hammer a nail, place a board, or erect a wall. Someone once said, “Life is a do-it-yourself project.” Your attitude, and the choices you make today, helps build the “house” you will live in tomorrow. Therefore, build wisely!

(Sursa: Akramulla Syed: 100 Moral stories)