Frumuseţea unui simplu zîmbet!

Cele mai puternice şi mai bune soluţii pentru existenţă şi evoluţia omului au fost codificate, dar nu prin cifre, cît prin atributul esenţial al simplităţii. Tot ce-i mai bun, este întotdeauna extraordinar de simplu şi întotdeauna la îndemîna noastră.

Dumnezeu pare că n-a lăsat nimic important spre a fi căutat în labirinturi infinite, cît prin iubirea sa maiestuoasă a aşezat tot ce avem nevoie aici şi acum. Expresia lui Hristos: „Crede şi nu cerceta” atenţionează asupra minţii omeneşti, tentată să despice mările şi oceanele pentru a se convinge că soluţiile vieţii sînt întotdeauna complicate.

Mintea adoră complicaţiile (aceasta nu înseamnă că ea este rea şi trebuie s-o punem la colţ), minţii îi luceşte inteligenţa de savant cînd ne bagă pe coclauri şi ne învîrte pe acolo, cu deliciul şi ardoarea unui aventurier.

Mintea zice: „ah, e bun acest lucru”. Şi peste o clipă se răzgîndeşte: „Ah, poate că nu-i chiar atît de bun. Ar fi ceva şi mai bun”. Iată cum face cercetătorul din mintea noastră să ne zdruncine credinţa. Uneori au venit la noi soluţii foarte simple pentru vindecare ori pentru a trăi mai frumos, pentru a ne simţi mai bine în vieţile noastre, pentru a rămîne conectaţi la valorile înalte ale vieţii, care sînt iubirea, respectul pentru viaţă, bucuria de a trăi şi de a ne binecuvînta unii pe alţii. Dar mintea a cercetat şi a zis: „Nu, trebuie să fie mai complicat. Este prea simplu şi nu se poate aplica această soluţie”.

Savantul din capetele noastre spintecă simplitatea şi neagă valorile înalte pentru că noi înşine nu ne aflăm, încă, pe drumul credinţei în puterea acestora. Încă nu am fost curioşi să înţelegem ce înseamnă „cere şi ţi se va da”, pentru că sîntem în capcana de şoareci a credinţei că trebuie să ne curgă sudoarea pe şira spinării ca să obţinem ce avem nevoie. Hristos ne-a vorbit despre îngăduinţa lui Dumnezeu, despre simplitatea şi măreţia sa. Mintea cercetătoare este un instrument divin, dar credinţa fără cercetare este mană cerească atunci cînd crezi în tot ce-i bun pentru tine şi-n tot ce are puterea să-i aducă bine lumii întregi. Dacă ceea ce crezi te face să suferi, eşti un cercetător, la fel de implicat în actul de credinţă ca şi omul care se bucură mirosind o floare. Efectele credinţei devin, însă, diferite. Unul iubeşte, altul suferă. Şi aceasta este diferenţa dintre a crede şi a cerceta. Cel ce suferă, cercetează îndelung şi, pe măsură ce cercetează, suferă mai mult! Cel ce crede că este simplu şi crede în puterea lucrurilor simple, îşi fereşte mintea de tendinţa de a complica viaţa şi a crede singur, apoi, în ceea ce tot singur a complicat. Mintea care simplifică atinge alinarea şi se împrospătează prin mici bucurii.

Propria ta simplitate te ajută să zîmbeşti şi să înţelegi într-o zi că-i îndeajuns un zîmbet pentru a te întîlni cu o lume mai frumoasă.

De la fiecare dintre noi începe lumina sau întunericul şi, pentru că le transmitem cu o uşurinţă de care nu sîntem conştienţi (ele sînt mai contagioase decît orice virus cunoscut!), vedem cum umblă, apoi, prin inimile şi minţile celor din jur cu aceeaşi stranie simplitate. De fapt, totul începe de la o simplă decizie: de exemplu, „azi voi zîmbi oricărui om pe care-l voi întîlni”. Şi zîmbetul simplu, singur, doar un simplu zîmbet se transmite tuturor ca o stare de graţie şi de vitalitate. Cuvinte simple, gesturi simple, o remarcă dezinteresată, un surîs; iată cîteva expresii ale simplităţii care au mai mare putere decît toate orgoliile din lume puse la un loc. Încercaţi!

Sursa: Editorialul de azi din “National”