Adevărul este viu. Este acum şi aici

Adevărul existenţei nu se exprimă prin credinţa noastră într-un adevăr, ci prin existenţa însăşi. O floare care există este un adevăr. Un copil care aleargă este un adevăr. Un om care citeşte la bibliotecă dimineaţa exprimă adevărul prin faptul că el citeşte dimineaţa la bibliotecă.

Tot ce faci acum este adevărat. Dacă începi să te gîndeşti că cititul te va duce pe Everestul intelectualilor şi te va transforma într-un om de-o inteligenţă sclipitoare, nu mai eşti în adevăr. Te afli într-o dorinţă. Într-un vis. Eşti în adevăr acum, în fiecare clipă.

Dacă îţi bei cafeaua, acesta este un adevăr. Gîndul că îţi bei cafeaua este doar vis. Faptul că exişti exprimă existenţa şi existenţa este adevărul. Degeaba vrei să cauţi adevărul prin stele şi degeaba se învîrte în tine mintea, într-un zbucium fără de sfîrşit, căutînd adevăruri cu miile. Justificări ale frămîntărilor tale, ale spaimei tale de viitor. Degeaba te întorci cu mintea în trecut, căci nici acolo nu mai este adevărul. Adevărul este viu. Este acum şi aici.

Nu printre morţi trebuie căutat adevărul. Nu printre urîţi şi printre frumoşi, nu printre buni şi printre răi. El se exprimă prin tot ce este acum. Prin ce-i viu, prin urîţi şi prin frumoşi. Floarea este adevărată cînd există. Tu eşti adevărul însuşi prin existenţa ta. Unde cauţi adevărul şi de ce te frămînţi pentru el, cînd este aici? Adevărul nu are nevoie de niciun cuvînt pentru a fi exprimat. Nu are nevoie de explicaţii. Dacă trebuie să mergi la o întîlnire, dar nu o faci, adevărul este că nu mergi la întîlnire. Ceea ce faci există. Absenţa ta de la întîlnire este adevărată. Nu contează de ce n-ai mers, căci ceea ce ai făcut în vremea absenţei de la întîlnire a fost tot adevărat. De ce să mai justifici ceea ce este adevărat? De ce să te lupţi cu existenţa vie, cu ceea ce creezi – o prezenţă şi o absenţă, în acelaşi timp – cînd ele sînt făptuite, sînt în existenţă şi nu mai pot fi niciodată schimbate. Nicio clipă nu mai poate fi schimbată cu alta. Dacă acum întinzi mîna, să iei o portocală, nu mai poţi schimba gestul de a întinde mîna. Acesta-i adevărul, însuşi faptul că întinzi mîna să iei o portocală. Dacă faci dragoste, eşti în adevăr, nu mai poţi schimba asta. Adevărul este din cale afară de simplu, este extraordinar de viu, căci el se exprimă întotdeauna prin tot ce există şi este viu în clipa aceasta.

Nu căuta adevărul cu mintea şi nu încerca să-l justifici, să-i găseşti cauze ori să-i pui zorzoane intelectuale, căci tocmai aşa te îndepărtezi de el.

Dacă-i spui unui om „prostule” este adevărat că i-ai spus „prostule”, nu şi faptul că el ar fi prost. Tot ce spui, ce gîndeşti, ce faci este în existenţă un moment, fără a exprima însă alt adevăr decît acela că gîndul, spusa ori fapta există acum şi tu eşti făptaşul. Tot ce faci acum este adevărat tocmai pentru că faci. Nu te mai agăţa cu disperare de adevărurile care-au trecut ori de cele ce n-au fost niciodată. De presupuneri şi de scenarii mentale. Nu te mai agăţa cu străşnicie de minciunile pe care ţi le spui zi de zi cu inocenţă. Existenţa este adevărul şi adevărul acesta îţi cere mereu să ieşi din vis. Ceea ce spui, faci, simţi şi gîndeşti în fiecare moment este adevărat, se află în plină existenţă prin însuşi faptul că spui, faci şi simţi, dar atît. Nimic din ceea ce descrii nu este adevărat pentru că tu descrii, dar ceea ce faci tu acum este în existenţă, orice ai face, fie că iubeşti, fie că urăşti, fie că descrii un strop de ploaie sau un vis. Pentru ca tu să descrii stropul de ploaie trebuie să fii stropul de ploaie. Descrierea ta nu are realitate în sine şi nu exprimă ceea ce este lucrul descris. Căci, pentru a descrie altceva decît ceea ce eşti tu acum trebuie să fii acel ceva. Şi nu poţi fi niciodată altceva decît ceea ce eşti!

Sursa: Editorialul din National