Ritmuri diferite

Dacă nu îţi doreşti ceea ce îmi doresc eu, te rog, nu-mi spune că ceea ce vreau eu este greşit. Sau dacă eu am credinţe diferite de ale tale, gândeşte-te cel puţin o clipă înainte de a mi le corecta.

Sau dacă trăirile mele ţi se par mai mult sau mai puţin intense decât ale tale în aceleaşi situaţii, încearcă să nu-mi ceri să simt altfel decât o fac.

Sau dacă acţionez ori, dimpotrivă, nu acţionez în maniera în care o faci tu, te rog, lasă-mă să fiu eu insumi.

Nu-ţi cer, cel puţin nu acum, să mă inţelegi. Acest lucru se va întâmpla doar atunci când vei fi dispus să renunţi la încercarea de a mă transforma intr-o copie a ta.

Dacă le vei permite dorinţelor, emoţiilor, credinţelor sau acţiunilor mele să se manifeste, atunci va fi posibil ca intr-o zi modul meu de a fi să nu-ţi mai pară atât de greşit, iar în cele din urmă să-ţi pară normal. A mă accepta este primul pas spre a mă înţelege.

Nu înseamnă să-mi consideri felul de a fi ca fiind corect pentru tine, dar să nu mai fii iritat sau dezamăgit de mine şi de aparenta mea încăpăţânare. Probabil că, intr-una din zile, în încercarea de a mă înţelege, vei ajunge să apreciezi diferenţele mele şi, departe de a încerca să mă schimbi, vei încerca să le menţii şi chiar să te bucuri de ele.

Aş putea fi partenerul tău de viaţă, părintele, urmaşul, prietenul sau colegul tău. Dar, indiferent de relaţia pe care o avem, ştiu următorul lucru: tu şi cu mine suntem fundamental diferiţi, iar amândoi trebuie să mergem în ritmul propriu.