Povestea tinereţii fără bătrâneţe

Cunoaşteţi această poveste de Tolstoi?

Plimbându-se pe moşiile sale, un rege a găsit pe jos într-o bună zi un grăunte de mărimea unei alune. Mirat, i-a întrebat pe toţi înţelepţii de la curtea sa, dar nici unul nu i-a putut spune nici numele, nici provenienţa acestuia. Între timp, el află că în regatul său trăia un om foarte bătrân care l-ar putea lămuri, şi a trimis după acesta.

Omul, aproape orb, a sosit sprijinit pe două cârje. După ce a examinat îndelung grăuntele, el a trebuit să-şi recunoască nepriceperea. “Dar îl voi chema pe tatăl meu, spuse el, el îşi va aminti poate dacă a văzut unele la fel.”

Tatăl sosi, sprijinit pe o singură cârjă. Nici el nu a reuşit să identifice grăuntele, dar propuse la rândul său să-şi cheme tatăl…

Acesta sosi în curând; el avea aspectul unui tânăr, robust şi vesel. El cercetă grăuntele şi scoase o exclamaţie: “Acesta este un grăunte de grâu ce creştea în copilăria mea! – spuse el. În acea vreme grăunţele de grâu erau foarte mari, dar pe măsură ce oamenii au devenit necinstiţi şi răi, dimensiunea lor s-a tot micşorat. Iar dacă mă vedeţi atât de robust şi mai tânăr decât fiul şi nepotul meu, este pentru că eu continui să trăiesc după regulile cinstei şi bunătăţii ce guvernau în copilăria mea.

Omraam Mikhaël Aďvanhov