Crezul lupilor

Nu există alt mamifer care sa arate mai mult spirit de devotament pentru familia lui, sau pentru grupul din care face parte, mai mult decât lupul.

Membrii haitei de lupi vâneaza împreună ca să asigure supravieţuirea întregului lor grup, dar se şi joacă , cânta, dorm, se mai şi iau la harţa, dupa cum se şi protejează reciproc. Sensul existenţei fiecărui lup pare a fi acela de a asigura supravieţuirea haitei căreia îi aparţine.

O haită de lupi este formată din părinţi, unchi, matuşi, fraţi şi surori de sânge, dar şi fraţi şi surori vitrege – este o organizaţie ce îmbracă haina unei familii extinse. Şi, chiar dacă numai un mascul si o femelă din familia extinsă au reprodus pui, fiecare membru al haitei participă la îngrijirea şi educaţia lupilor tineri. Astfel, fiecare aparţinător al haitei îşi asumă responsabilitatea pentru asigurarea hranei, instrucţiei, protecţiei şi divertismentului tineretului, tocmai datorită faptului că lupii maturi conştientizează: lupii juniori reprezintă viitorul haitei lor.

Loialitatea care se resimte între lupi este bine cunoscută si documentată. Sunt multe povesti reale privind lupii şi fidelitatea lor caracteristică.

Una dintre ele este despre o familie de oameni ce îşi ducea veacul într-o zonă extrem de indepărtată si sălbatică de munte, împreună cu cei doi fii ai săi, într-o cabană construită de ei inşişi. Această familie mai număra şi doi pui de lup pe care i-a îngrijit de când erau foarte mici si pe care i-a salvat atunci când cineva a împuşcat-o pe mama lor. Puii de lup s-au adaptat traiului alături de aceşti oameni, simţindu-se parcă parte integrantă a familiei.

Într-o bună zi, când părinţii erau la tăiat de lemne, cam la un kilometru depărtare de cabana lor, unul dintre băieţi a răsturnat din greşeală lampa de gaz şi cabana a fost cuprinsă de flăcări. Observând pericolul iminent, cei doi pui de lupi s-au năpustit asupra casei incendiate, unde, imobilizaţi de groază, vâlvătăi şi fum, copiii nu puteau să se salveze. Părinţii erau încă la mare distanţă, aşa că puii de lup s-au zbătut să intre în cabană şi au tras copii afară din flăcări. Deşi amândoi puii de lup aveau arsuri puternice pe corpul lor, loialitatea şi spiritul lor de haită au depăşit sentimentul fricii, însemnând pentru cei doi băieţi câştigarea luptei între viaţă şi moarte.

Daca ar fi sa sintetizam convingerile acestor patrupede încercând sa învăţam de la lupi, am scrie “crezul” lor astfel:

Respectă-i pe cei mai în vârsta,
Invaţă-i pe cei tineri,
Cooperează cu haita.

Joacă-te când ai ocazia,
Vânează când trebuie să vânezi
Şi odihneşte-te între timp.

Împărtăşeşte-ţi afecţiunea,
Mărturiseşte-ţi simţămintele
Şi lasă-ţi amprenta în urma ta.