Dăruieşti şi vei fi răsplătit înzecit

A fost odată un ţăran scoţian, Fleming pe numele său. Într-o bună zi, îndeletnicindu-se cu cele necesare traiului zilnic, auzi un strigăt de ajutor venind din mlaştina aflată în vecinătatea gospodăriei sale. Fără să stea pe gânduri nicio secundă, abandonă munca şi alergă spre locul cu pricina.

Ajuns acolo, văzu un băiat înspăimântat ce se zbătea din răsputeri să iasă din capcana periculosului nămol. Fleming îşi dădu toată silinţa şi salvă copilul de la o lentă, dar sigură moarte cruntă.

Ziua imediat următoare se opri la poarta scoţianului o elegantă trăsură din care coborî un distins aristocrat, ce se prezentă a fi tatăl tânărului recent salvat. “Aş dori să mă revanşez pentru gestul dumneavoastră de a-mi salva unicul fiu” – spuse nobilul domn, întinzând lui Fleming un sac cu bani.

În timp ce refuza oferta cu ambele mâini, scoţianul spuse: “Nu, nu pot să accept nicio recompensă pentru ceea ce am făcut ieri!” În acest timp, tocmai ieşi din casa ţăranului un tânăr fecior. “Este fiul dumneavoastră?”, se interesă aristocratul. “Da!“, răspunse mândru ţăranul.

„Permiteţi-mi să va fac o ofertă“, continună elegantul domn. “Acceptaţi, vă rog, să mă îngrijesc eu de studiile băiatului dumneavoastră. Sunt convins că, dacă va merge pe urmele tatălui său, va deveni un adevărat om de omenie”, incheie acesta.

Zis şi făcut. Astfel, după ceva ani, fiul ţăranului Fleming fusese admis la facultatea de medicină a spitalului St. Mary din Londra, iar ulterior a ajuns să fie cunoscut în lumea toată drept Sir Alexander Fleming, cel care a descoperit penicilina.

Timpul a trecut şi, într-o zi, fiul aristocratului, devenit adult, se îmbolnăvi de pneumonie. Ce l-a salvat? Penicilina, desigur. Numele nobilului părinte? Lord Randolph Churchill. Fiul său a fost Winston Churchill.

Există o vorbă înţeleaptă: nimic nu se pierde, totul se transformă. Sau, altfel spus: dăruieşti şi vei fi răsplătit înzecit!