Oamenii nu detestă esenţa lucrurilor

Oamenii nu simpatizează şi nu detestă esenţa lucrurilor sau a celorlalte persoane, ci doar aparenţa lor exterioară.  Un băiat a tăcut o fobie cu totul neobişnuită, pe care nu o putem numi altfel decât „fobia de senvişuri”. Ori de câte ori vedea un senviş, începea să urle şi să tremure de frică. Ca să rezolve problema, mama sa l-a dus la un psihoterapeut. Acesta i-a spus:

– Fobia poate fi eliminată foarte simplu: du-l pe băiat acasă şi arată-i cum prepari un senviş de la început şi până la sfârşit. În acest fel, impresiile mentale greşite pe care şi le-a făcut se vor risipi şi băiatul nu va mai tremura de frică atunci când se va afla în prezenţa unui senviş.

Zis şi făcut. Ajunsă acasă, mama a luat două felii goale de pâine şi şi-a întrebat fiul:

– Ţi-e frică de aceste felii de pâine?

– Nu, i-a răspuns acesta.

I-a arătat apoi untul, întrebându-l dacă îi este frică de el. Băiatul a negat. Mama a uns atunci feliile de pâine cu unt. A urmat apoi salata. L-a întrebat pe băiat dacă îi este frică de ea. Nu-i era frică, a răspuns băiatul. Mama a plasat atunci o foaie de salată peste una din cele două felii de pâine. Au urmat roşiile. După ce a aflat că nici de acestea nu-i era frică, mama a aşezat câteva felii de roşii pe cea de-a doua felie. În sfârşit, i-a arătat băiatului feliile de şuncă. După ce băiatul i-a confirmat că nici de acestea nu-i era frică, mama a aşezat o felie de şuncă pe una din cele două felii de pâine.

După toate aceste operaţiuni, mama a luat în mâini cele două felii de pâine pregătite pentru senviş. Ea i le-a arătat băiatului, care i-a confirmat că nu îi este frică de ele. În clipa în care ca le-a unit însă, băiatul a strigat îngrozit “Un senviş!”, după care a început să tremure şi să plângă.