În Univers nu există bine sau rău

În Univers nu există bine sau rău. Lucrurile sunt aşa cum sunt. Împărţirea dintre bine şi rău, probabil, a vrut să  genereze anumite moduri de comportament, care să ducă la obţinerea anumitor rezultate. Însă scopul nu prea a fost atins.

Bine şi rău sunt două convenţii sociale inventate de oameni. În realitate nu există bine sau rău. Doar în mintea noastră. În loc să ne ajute, o astfel de convenţie mai mult ne încurcă, pentru că, odată ce catalogăm un lucru ca fiind rău, îl pierdem din vedere, deşi s-ar putea să ne fi fost de mare ajutor. Mai mult, în timp, unele lucruri pe care le-am considerat a fi rele, tindem să le considerăm de fapt bune şi invers. Altfel spus, percepţia noastră asupra binelui şi răului se modifică în timp.

De exemplu, este posibil ca la un moment dat să fiu foarte furios pentru faptul că am fost concediat (dăm un exemplu extrem). Mi se pare poate nedrept, sunt plin de stări emoţionale confuze, îmi vine să dau vina pe toată lumea pentru ce se întâmplă, de ce mi se întâmplă tocmai mie, etc. După o anumită perioadă, îmi iau inima în dinţi şi iau decizia optimă: încep să îmi caut un alt post. Şi constat în timp că sunt foarte mulţumit de noul meu loc de muncă. Şi încep să conştientizez că nu aş fi putut fi mulţumit dacă nu aş fi fost concediat, pentru că eu nu aş fi avut puterea să fac această schimbare.

Mai degrabă ar fi util să discutăm în termeni de “potrivit” şi “mai puţin potrivit”.  Un lucru este potrivit dacă mă ajută să obţin rezultatele propuse. Este mai puţin potrivit dacă mă împiedică să obţin rezultatele repective. În felul acesta elimin încărcătura emoţională pe care o conţin termenii de bine şi rău.