Stăpânul
Un tânăr bogat şi foarte ambiţios îi ceru ajutorul unui învăţat pentru a deveni cu adevărat mare.
Maestrul îi dădu o sarcină ciudată:
– Străbate ţinutul şi plăteşte oamenii pentru a te ocărî. Fă aceasta timp de un an.
Tânărul începu să străbată drumurile satelor şi oraşelor împărţind bani pentru a fi insultat cu cele mai grele şi mai felurite ocări. Toţi îl luau drept nebun.
loading...
Din cauza acestor animale
(O veche poveste populară evreiască)
Alexandru cel Mare a ajuns odată într-un sat îndepărtat din Africa. Oamenii pe care i-a descoperit acolo erau iubitori de pace. Ei niciodată nu au fost implicaţi în război. Alexandru a fost salutat călduros de toţi şi a fost dus, ca un oaspete de seama, la casa sefului.
În timp ce vorbeau cei doi conducători, iată că doi cetăţeni au intrat în casă, cerând ca şeful să fie judecător în cearta lor.
loading...
Povestea clopoţeilor de vânt
Se povesteşte că odată, demult, trăia retras în munţii din China un maestru.
Era vesel tot timpul, le zâmbea tuturor celor care îi ieşeau în cale. Unul dintre elevii lui, curios fiind să afle cum de maestrul este tot timpul fericit, l-a întrebat într-o zi:
– Maestre, de unde acest zâmbet continuu pe chipul tău?
– De la clopoţeii de vânt, răspunse maestrul.
– Cum aşa?
loading...
Nu lăsa spiritul să ruginească
Doi oameni munceau în aceeaşi pădure tăind lemne.
Copacii erau mari, puternici şi vânjoşi. Cei doi tăietori de lemne îşi foloseau securile cu aceeaşi măiestrie, dar cu metode diferite: primul lovea trunchiul cu o constanţă de neînchipuit, lovitură după lovitură, fără să se oprească decât câteva clipe pentru a-şi mai trage răsuflarea.
Cel de-al doilea făcea o mică pauză la fiecare oră.
La apus, primul tăietor de lemne era la jumătatea trunchiului. Era lac de sudoare şi n-ar mai fi rezistat nici cinci minute în plus.
Al doilea, să vezi şi să nu crezi, terminase! Începuseră în acelaşi timp şi cei doi copaci erau la fel!
Primul tăietor de lemne nu-i venea să-şi creadă ochilor!
– Nu mai înţeleg nimic! Cum ai reuşit să termini când te opreai la fiecare oră?
Celălalt zâmbi:
– Tu ai văzut că mă opream după fiecare oră, dar n-ai văzut că profitam de pauză şi pentru a-mi ascuţi securea.
Spiritul tău e asemenea securii. Nu-l lăsa să se ruginească. Ascute-l puţin în fiecare zi:
1. Opreşte-te zece minute şi ascultă puţină muzică.
2. Plimbă-te de câte ori poţi.
3. Îmbrăţişează în fiecare zi persoanele dragi ţie şi spune-le: “Te iubesc!”
4. Sărbătoreşte zile de naştere, aniversări, onomastici şi tot ce-ţi vine în minte.
5. Fii drăguţ cu toţi. Şi cu cei din casa ta.
6. Zâmbeşte.
7. Roagă-te.
8. Ajută pe cineva care are nevoie de tine.
9. Alintă-te.
10. Uită-te spre cer, priveşte spre înalt.
Sursa: Bruno FERRERO – Secretul peştilor roşii; http://www.delaomlaom.ro/2011/09/nu-lasa-spiritul-sa-rugineasca-istorioara-cu-talc/
loading...
Calea numită fericire
Într-o zi a venit la Ramana Maharishi, un înţelept ce locuia în munţii Indiei, un copil şi i-a spus cu simplitate:
– Domnule, la fel ca Dumneavoastră, aş vrea şi eu să fiu fericit. Vă rog spuneţi-mi şi mie care este calea spre fericire.
Ramana Maharishi, văzând puritatea copilului, i-a zis:
loading...
Orbul şi ologul sau Despre inimă şi intelect
Doi cerşetori trăiau într-o pădure din apropierea unui sat. Unul era orb, iar celălalt nu avea picioare. Într-o zi pădurea a luat foc. Aici trebuie spus că cei doi cerşetori erau în competiţie – aveau aceeaşi profesie, cerşeau de la aceeaşi oameni – şi erau permanent supăraţi unul pe celălalt. Erau duşmani, nu prieteni.
Când pădurea a luat foc, aceşti doi cerşetori au stat o clipă şi s-au gândit. Erau ei duşmani, nu îşi vorbeau, dar asta era o urgenţă. Orbul a spus:
loading...
