Poveste zen – Despre trufie

Marele maestru Tofuku a observat o mare agitatie in manastire. Novicii fugeau care incotro, lumea se ingramadise ca sa primeasca pe cineva.

“Ce se intampla?”, vru el sa stie.

Un soldat s-a apropiat si i-a aratat o hartie pe care scria: “Kitagaki, guvernatorul din Kioto, a sosit si iti cere o audienta”.

“Nu am ce sa-i spun acestui om”, zise maestrul.

Peste cateva minute, guvernatorul se apropie, isi ceru scuze, sterse ceva de pe hartie si apoi i-o intinse din nou  maestrului. Acum era scris: “Kitagaki cere o audienta”.

“Fii bine-venit”, ii raspunse maestrul zen Tofuku.

Conform rabinului Adin Steinsaltz: “Cand cineva incearca sa descopere cine este si foloseste lucruri neinsemnate ca termen de comparatie va descoperi o gramada de scoici goale care depind una de alta ca sa aiba sens. Nu este corect sa te definesti ca prieten al lui Cutarica, fiul lui Cutarescu, director executiv, individ care indeplineste nu mai stiu ce sarcina de baza. Pentru ca tot ce vom descoperi prin aceasta metoda sunt aspecte ale persoanei noastre – in general, aspecte intunecate si incomplete, ca ale unuia care incearca sa iasa in fata celorlalti. Singura legatura posibila este cu Dumnezeu; de aici totul are un sens, iar noi ne deschidem catre un inteles superior”.

Extras din Paolo Coelho – „Cele 7 pacate capitale. Trufia”