Nu-l poţi înşela pe Dumnezeu

Ramakrishnan studia pentru un examen. Engleza lui era necorespunzatoare, aşa încât a neglijat matematicile şi a acordat mai multă atenţie englezei. In ziua dinaintea examenului de engleză a avut scris la matematică. Deoarece nu era tocmai pregătit, era cam îngrijorat. Eşecul la exa­men părea sigur.

Lângă şcoală era un templu. Ramakrishnan era încredinţat că Dumnezeu poate face orice, chiar şi ce pare imposibil. Inainte de a da examenul la matematică, el s-a dus la templu şi s-a rugat: “O, Doamne, ajută-mă să trec acest examen. Dacă voi reuşi să obţin “satisfăcător” îţi voi oferi Prasad (ofrandă) în valoare de 20 de rupii.”

Si miracolul a avut loc. Toate întrebările testului au fost uşoare pentru el. Le-a lucrat pe toate cu uşurinţă şi corect. Acesta nu era doar un succes, ci un succes briliant. Răspunsese corect la toate întrebările şi ştia aceasta. In plus, nu i-a luat nici jumătate din timpul de lucru să răspundă la întrebări. Era copleşit de bucurie.

Avea acum timp la dispoziţie. Se hotărî să-l folosească pentru a alcătui lista lucrurilor necesare pentru Prasad, în valoare de 20 de rupii. După completarea listei s-a gândit: “Unul sau două din articolele de pe listă nu sunt cu adevărat esenţiale. De ce să risipesc la urma urmei banii?” Astfel, le-a tăiat de pe listă. Suma totală a coborât sub 15 rupii. Apoi, revizuind din nou necesarul, şi-a spus: “Este Dumnezeu un om de afaceri, conferind succes oamenilor în schimbul unei Prasad în valoare de 15 rupii? Nu cred că trebuie să-i mi fac griji in privinţa sumei. După ce i-o voi oferi ca ofrandă doar eu si prietenii mei o sa servim din ea. Asa ca de ce sa cheltuiesc atata pe ea?”

Suma a coborât întâi la 5 rupii, apoi la 2 rupii. Apoi i-a venit in minte un vers din Gita. S-a gândit: “Nu a declarat Domnul în Gita că El acceptă cu plăcere o frunză, o floare, un fruct sau chiar apă, dacă îi sunt oferite cu credinţă şi devoţiune? Şi apoi, devoţiunea şi trăirea sufletească sunt cele ce contează mai mult. Câştig acelaşi merit oferind ca ofrandă Prasad în valoare de 20 rupii sau oferind două fructe frumoase de banan.”

In timp ce el gândea astfel, clopoţelul sună şi supraveghetorul veni să strângă lucrările. Cu un zâmbet larg şi fericit pe faţă, Ramakrishnan îi dădu hârtiile şi plecă acasă, încrezător că a obţinut un succes total.

“Dar ce e asta? Ai adus acasă foile cu răspunsurile!” a exclamat tatăl lui, privind la teancul de hârtii din mâna fiului. Spre groaza lui, Ramakrishnan a realizat că în graba şi neatenţia lui, la sunetul clopoţelului, i-a dat supraveghetorului hârtiile cu socoteala pentru Prasad, păstrând la el hârtiile cu răspunsurile! Astfel, o să obţină un zero de toată frumuseţea!

Ramakrishnan plânse amar: “O, tată! Prin Graţia lui Dumnezeu am lucrat foarte bine la subiectul primit , dar mintea mea a început să se gândească la a-l înşela pe Dumnezeu, scăpând de cheltuielile pentru Prasad. Până si argumentele filosofice păreau să susţină acţiunea mea nerecunoscătoare. Acesta este rezultatul”.

Tată său a spus: “Nu-l poţi înşela pe Dumnezeu!”

Sursa: Povestiri divin inspirate, Swami Shivananda