CAZUL LUI CINDY: SUPRADOZA DE TEHNOCRAŢIE

Cindy lucra pentru o firmă de investiţii de pe Wall Street şi câştiga destul de bine. Ea şi soţul ei, Frank, voiau sâ trăiască într-un cartier liniştit, aşa că au ales un orăşel din Connecticut. Cindy lua trenul şi metroul în fiecare zi, o navetă de două ore pe zi. Acest lucru a devenit ceva normal pentru milioanele de navetişti nu doar de pe lângă New York City, ci şi din alte metropole ale lumii. La birou, Cindy făcea o mulţime de calcule şi stabilea conexiuni. Se pricepea la asta, dar i se părea o activitate din ce în ce mai lipsită de sens. In timpul weekendului, era prea obosită ca să se mai ocupe de hobby-urile ei: plimbările, mersul cu bicicleta şi grădinăritul. Aşa că îşi petrecea timpul liber uitându-se la filme cu Frank sau ocupându-se de munca neterminată de la birou pe care o adusese acasă (de fapt, şi-o trimisese singură prin e-mail).

Acest lucru nu era bun pentru căsnicia ei, pentru că lui Frank, avocat într-o firmă mică, îi plăcea să iasă în natură şi voia să se bucure de aceasta împreună cu soţia lui. Nu erau dispuşi încă să aibă copii, dar erau pregătiţi unul pentru altul. Doar că Cindy era de obicei prea epuizată.

Cindy se simţea ca o rotiţă într-o maşinărie şi o deranja acest lucru. Deşi câştiga mai bine decât Frank şi se bucura de nişte condiţii de viaţă foarte bune, nu aveau timp să se bucure de acestea. Cindy îşi dorise întotdeauna să facă ceva însemnat în cariera ei, dar experienţa ei cu jonglatul numerelor nu-i dăduse tocmai sentimentul individualităţii, ci din contră. Stând în faţa calculatorului în fiecare zi, se simţea de parcă ar fi putut fi înlocuită de unul. Dacă şi-ar fi abandonat slujba a doua zi, nimeni n-ar fi ştiut sau nu i-ar fi păsat nimănui. S-ar fi găsit imediat altcineva care să stea la birou şi să se ocupe de cifre.

Cindy trebuia să dea un sens vieţii ei şi voia să se simtă în armonie cu ea însăşi. Şi trebuia s-o facă imediat: stilul ei de viaţă era foarte nesănătos fizic. Cindy se îngrăşase pentru că ingurgita multă mâncare nesănătoasă la birou şi în faţa televizorului. Nu făcea destulă mişcare pentru o persoană de vârsta ei, ceea ce o îmbătrânea. Şi nici poziţia corpului nu era bună; o dureau spatele şi capul din cauza suprasolicitării ochilor.

Aşa cum cred că v-aţi dat seama până acum, consilierii filosofici nu prescriu pur şi simplu aforisme înţelepte care vindecă imediat clienţii, aşa cum aspirina vindecă durerea de cap. „Luaţi două aforisme şi sunaţi-mă mâine-dimineaţă” — nu aşa stau lucrurile. De multe ori, filosofii din tradiţia socratică sunt nişte „moaşe” pentru înţelepciunea interioară a clienţilor lor. Implicit, Cindy ştia deja ce trebuia să facă şi a venit la mine s-o ajut să-şi facă ideile explicite.

Prin intermediul dialogului, Cindy a ajuns treptat la o soluţie pentru problema ei. S-a hotărât să se deconecteze de la maşinărie, care părea nu s-o ţină în viaţă, ci s-o ucidă. Indrumată şi încurajată să-şi descopere propriile interese, Cindy a decis să-şi deschidă o afacere de grădinărit în oraşul ei natal. Putea să nu mai facă naveta, să lucreze în natură, să planteze arbuşti în loc să se ocupe de cifre şi să-şi folosească abilităţile pentru a înfrumuseţa lumea şi să facă ceva plin de însemnătate. In curând, Frank a renunţat la avocatură şi i s-a alăturat. S-a dovedit că acest lucru i-a ajutat să se împlinească întru fiinţe umane şi a fost un lucru bun pentru căsnicia lor.

Să fii împlinit înseamnă să iubeşti, nu să dispreţuieşti ceea ce faci.

Motivul pentru care lumea nu cunoaşte unitatea şi este destrămată şi claie peste grămadă este că omul este dezbinat faţă el însuşi.

— RALPH WALDO EMERSON

Sursa: Intrebari fundamentale, Lou Marinoff