Judecătorul şi cartofii

Povestea ce urmează circula în Germania, şi anume în me­diile de magistraţi, prin anii ’60. Originea ei este însă fără îndoială mult mai veche.

Un judecător s-a dus să-şi petreacă o parte din concediu la un văr de-al lui, care era ţăran. După trei zile, judecătorul, începând să se plictisească şi văzând că vărul lui are treabă până peste cap, s-a oferit să-i dea o mână de ajutor.

— Ce ştii să faci? l-a întrebat ţăranul.

Judecătorul a stat puţin pe gânduri, dar n-a putut da nici un răspuns mulţumitor. Ţăranul s-a gândit şi el şi i-a găsit o treabă mai uşoară. L-a dus pe judecător într-un
şopron plin cu cartofi pe care tocmai îi strânsese.

— Uite ce ai de făcut, i-a zis el. Ai să faci trei grămezi de cartofi: mari, mijlocii şi mici. Pe deseară.

Ţăranul a plecat la câmp, unde a lucrat toată ziua. Când s-a întors, era aproape întuneric. A deschis uşa şopronului şi a văzut cartofii aşa cum îi lăsase dimineaţă.

Judecătorul stătea în mijlocul şopronului, amărât, cu su­doarea curgându-i pe faţă şi cu părul vâlvoi. Ţinea în mână un cartof.

— Ce s-a întâmplat? a întrebat ţăranul.

Judecătorul i-a întins cartoful şi l-a întrebat, cu un firicel de glas:

— Asta cum e? Mare, mic ori mijlociu?

Sursa: Povesti filozofice din lumea intreaga, Jean-Claude Carriere